for undepressed

Vă aştept pe kirstday.ro!

2011-05-03T11:47:00.000+03:00

Gata!

Dragii mei, ne vedem pe http://www.kirstday.ro/

Vă aştept acolo!

Acţiune de Paşte

2011-04-08T18:02:00.003+03:00

Spuneam în postul anterior despre acţiunea Zâmbete gratis de Crăciun 2010 care revine sub forma Iepuraşul nu uită pe nimeni - Paşte 2011 pornită de la bine cunoscuta frază: Ideile sunt precum iepurii, iei o pereche şi înveţi să-i creşti şi în curând vei avea o duzină. Cine a participat data trecută ştie ce presupune. Suntem acelaşi grup de oameni entuziaşti, gata de strâns haine, jucării, dulciuri, fructe, rechizite din donaţiile voastre pentru copiii din centrele de plasament şi de data asta, sper să reuşim, din spitale.

Nu este o noutate ceea ce facem noi, oamenii fac zi de zi fapte bune, unele de care ştim, altele de care nu aflăm, dar punctuale, aşa cum trebuie să fie de altfel o acţiune caritabilă. Asta dacă eşti cineva. Noi o s-o facem ZGOMOTOS, de asta am să mă ocup eu, o să vuiască Facebook-ul, va fi event, vor fi mesaje şi orice formă de spam pe care o să mi-o pot permite. Ei gata, glumesc, încetez cu ameninţările. Subliniez doar ideea că altfel nu am cum să strâng atâtea lucruri şi bani (da, wow, că mi-am adus aminte, Doamne ce oameni buni cunosc şi cât de drăguţi au fost să facă acele donaţii pentru copii, sunteţi MINUNAŢI!) precum data trecută. Deci rămâne stabilit: o să vă stresez.

Revin cu detalii, aşa cum am făcut şi data trecută. Am să vă zic unde mergem exact, pe ce dată, ca să ne însoţiţi dacă doriţi. Programul nostru nu cuprinde doar donaţii, presupune şi voluntariat. E complicat sistemul şi tare birocratic, chiar şi pentru a face donaţii am fost nevoiţi să completăm o mulţime de cereri şi să dăm cu subsematul, însă merită. Poate mă repet, dar mai mult decât de pachetele cu dulciuri, haine şi jucării, copiii s-au prins strâns cu mâinile de noi; băieţii din centrele de plasament nu-i scăpau din priviri pe Moş Crăciunii noştri, pe Vicenţiu şi Mariciu, care le dădeau cadouri şi purtau cu ei conversaţii aşa cum taţii lor ar fi trebuit să facă. Care îi ascultau şi le răspundeau întrebărilor (cel puţin ciudate, recunosc) lor, care jucau jocuri cu ei şi care îi ridicau pe braţe aşa cum probabil de prea puţine ori au făcut-o modelele masculine din viaţa lor. Există aici o înşiruire de întâmplări triste, dar scenariul vi-l imaginaţi toţi.

Am reuşit de Crăciun să mergem 2 zile la rând la 4 centre de plasament, cu câte 3 maşini pline cu donaţii (saci de haine, pachete din cele mai bune şi noi dulciuri, fructele cele mai proaspete, jucării). Nu văd de ce nu am reuşi de data asta cel puţin acelaşi lucru. După cum vă spuneam, ţinem legătura.

Până atunci, faceţi curăţenie în dulapurile de haine, în cutiile cu jucării! Toate măsurile de haine sunt bine venite, căci vizităm centre de plasament care au în grijă copii de la 1 an până la 18, ba chiar mai mult. Adică cei ajunşi majori, lucrează desigur, pe unde sunt primiţi, dar mănâncă şi dorm în centrele de plasament; cu banii pe care-i câştigă, îşi întreţin fraţii mai mici ori părinţii (cei care au) cu situaţii materiale proaste. E cazul fericit, desigur, întâlnit la un centru de plasament din Vitan, dar după cum am povestit în postul de Crăciun, am întâlnit şi exemplul opus.

Dar nu judecăm, încercăm să AJUTĂM! Are you in? :-)

Din cenuşă

2011-04-08T18:01:00.000+03:00

Am atâtea de povestit, că tot am chiulit de pe aici. În aşteptarea domeniului am tot amânat scrisul pe my dear and old blogger platform. Plus o altă listă interminabilă de scuze. Scuze am de trimis şi oamenilor dragi care erau în lista de bloguri pe care le citeam şi încă le mai citesc cu mare drag. Dar setările mele au luat-o razna. N-am să mai acord timp rearanjării blogului aici pentru că mă mut şi eu în casă nouă, ca tot bloggerul care se respectă, de săptămâna viitoare.

Aş face o restrospectivă a începutului de an, dar mă limitez doar la menţionarea a două evenimente drăguţe: m-am distrat fix de ziua mea la AloChic Meet #3 (Playing with the SS'11 trends), am fost fericita posesoare a unui invitaţii la pre-shopping-uit la deschiderea oficială H&M România alături de a mea prietenă Raluca Mureşan unde am fost întâmpinate cu şampanie, muzică bună mixată de un DJ chiar printre haine şi accesorii, gustări dar mai ales cu haine minunate la un discount special de 25%. O să-nchei povestea despre evenimente aici, căci ar fi meritat posturi dedicate la momentul respectiv, însă mă voi revanşa.

Revin, da, de dragul scrisului, de dragul oamenilor cu care am ajuns să ţin legătura şi-n offline, dar pe care i-am cunoscut prin intermediul blogului ori în general de-a lungul incursiunii mele în online.

Şi mai revin cu ceva, cu speranţa că nu v-aţi schimbat mult de când v-am lăsat şi aţi rămas la fel de deschişi şi săritori. Acţiunea Zâmbete gratis de Crăciun 2010 revine sub forma Iepuraşul nu uită pe nimeni - Paşte 2011 pornită de la bine cunoscuta frază: Ideile sunt precum iepurii, iei o pereche şi înveţi să-i creşti şi în curând vei avea o duzină. Cine a participat data trecută ştie ce presupune. Suntem acelaşi grup de oameni entuziaşti, gata de strâns haine, jucării, dulciuri, fructe, rechizite din donaţiile voastre pentru copiii din centrele de plasament şi de data asta, sper să reuşim, din spitale. Ideea aceasta merită un post separat şi va avea. Urmăriţi postul următor.

KirstDay vă pupă!

Cool Britannia ne salvează

2010-12-22T13:08:00.002+02:00

Femeile vor înţelege şi aprecia invenţia. Reprezintă sfârşitul tuturor problemelor noastre legate de aşezarea genţii la restaurant, fără să se murdărească, să fie sub ochii tăi şi să fie la îndemână.

Este vorba despre un BAG HOLDER personalizat. Din Londra este acesta pe care l-am pozat mândru în timp ce-mi ţinea geanta azi dimineaţă. Pe site-ul celor de la Cool Britannia se poate găsi sau pe pagina lor de Facebook presupun. Nu am cercetat încă dacă poate fi comandat online, dar e un motiv suficient de bun să faceţi o vizită în Londra pentru acest suvenir. Sau mai puteţi vizualiza pagina celor de la girlsluv2shop despre Bling Series şi Novelty Series.
Mă contrazice vreo femeie? :)

Şi totuşi... pentru genţile fără mâner, ce soluţie găsim? Gen over sized clutches?

Mai bine să umplem cu flori toate craterele vulcanilor

2010-12-20T13:25:00.000+02:00

Acţiunea "Zâmbete gratis de Crăciun" a fost un succes. A luat proporţii, aşa cum nu speram, dar m-a încântat teribil. Am reuşit, prin donaţiile voastre, să bucurăm prin cadouri îmbelşugate, 4 centre de plasament. Nimănui de acolo nu i-a venit să creadă că am venit în nume propriu, că nu suntem o fundaţie sau vreo firmă. Am strâns atât de mult lucruri şi am cumpărat din banii donaţi cele mai interesante dulciuri, cele mai proaspete fructe, rechizite ingenioase, produse de igienă şi am încântat aproape 90 de copii.

Vizitele la centre nu au fost cele aşteptate oricum. Nu am să vă vorbesc despre ochişori mari în care licăreau suferinţele ori despre condiţiile de trai care sunt în unele dintre aceste centre. Acest gen de discursuri va fi auzit la vedetele care au făcut asemenea gesturi umanitare şi nu le pot ţine secrete, ba chiar simt nevoia să pipereze cu lacrimi şi sentimente de compasiune poveştile lor menite să topească fanii. Motivul pentru care eu am făcut oarecum publică acţiunea este acela că nu dispun de puterea lor financiară ori de legăturile lor şi-am fost nevoită să mă fac auzită ca să strâng toate acele donaţii geniale. Motivul pentru care postez acum şi am să arăt câteva poze, este pentru că vreau să vadă toţi cei care au donat unde au ajuns obiectele de la ei.

Am avut parte de extreme. Am debutat cu-o vizită în centrul fără speranţă, aşa cum l-am numit eu simbolic. L-am perceput ca pe un loc unde erau adunaţi toţi cei care şi-au pierdut calea şi pentru care nu era nimeni ca să-i ridice, să-i scuture de praf şi să-i urce iar pe şine. Nu m-aş grăbi să arăt cu degetul, să spun că-i vina autorităţilor, că oamenii nu se implică. Dar ce promit e că o să studiez situaţia. Asta pentru că, dincolo de comportamentul uşor dezumanizat al copiilor, dincolo de limbaj şi de ţipete, dincolo de instinctul de acaparare dus la extrem, am simţit nevoia lor de-a mă ţine de mână şi de a mă strânge în braţe. Brusc, nu mai erau rromi, nu mai aveau vârste sau sex pentru mine, aveau doar nevoie de afecţiune. Pe de altă parte, am învăţat din celelalte centre că dorinţa lor de a primi afecţiune se poate transforma într-o obsesie pentru persoana care le-o oferă, deci e un tărâm minat şi trebuie lucrat cu mare atenţie cu aceşti copii. De acea spun că nu învinuiesc personalul de acolo neapărat, dar nici nu am înţeles în totalitate renunţarea lor la luptă, în esenţă acesta este full-time job-ul lor şi nu pricep de ce nu-l fac la grad de implicare maximă.

Ce pot face eu şi sigur am să fac, e ceea ce puteţi face şi voi. Dincolo de donaţii, cadouri, jucării, haine, dulciuri etc, au nevoie de oameni, de exemple, de tineri şi de prezenţa noastră acolo. Voluntariat se traduce şi presupune 8 - 10 ore pe lună de petrecut în centrele respective, alături de copii şi mai înseamnă implicare-n acţiunile lor. Deja am fost invitaţi pe 23 decembrie la serbarea de Crăciun a celor de la Pinocchio, din zona Vitan. O să le placă să ştie că suntem acolo.

Apropo de mulţumirile lor, trebuie să recunosc că-n fiecare centru, chiar şi-n cel fără speranţă de care vă spuneam, ni s-au cântat colinde, s-au spus poezii şi am primit invitaţii la serbările lor viitoare.

Extrema cealaltă a fost o casă de copii talentaţi, cu medalii de aur pentru jocul de ping-pong, pentru clarinet, pentru înot sau alte aptitudini dezvoltate odată cu reabilitarea şi reintegrarea lor în societate, totul fiind posibil datorită centrului care i-a găzduit. Acolo am rămas fără cuvinte. Camerele erau ordonate (spre deosebire de-a mea de exemplu), mergeau duminică de duminică la biserică iar seară de seară se rugau în capela din subsolul centrului de plasament, făceau cu rândul curăţenie la bucătărie, mergeau la Palatul Copiilor şi nu aveau nicio absenţă la şcoală, ba chiar aveau rezultate foarte bune la majoritatea materiilor. Deci se poate. Ce făcea diferenţa între acest centru şi primul despre care vă menţionam? Persoanei care ne-a primit îi spuneau mami, dânsa cânta cu ei la chiatară şi le explica reguli de societate şi conduită oricând copiii erau nedumeriţi. Au un comportament excepţional şi sunt uniţi ca nişte fraţi.

Ar mai fi ceva amănunte şi detalii picante de povestit, dar din respect pentru ei nu am să le fac publice pe blog. De asemenea nici poze cu feţele copiilor din centrele unde ni s-a interzis fotografierea chipurilor lor. O lege pe care o pot pricepe, dar sunt şi altele absurde. De birocraţii şi de legi şi hârtii şi procese verbale ne-am tot lovit, dar asta este partea mai puţin frumoasă a acţiunii şi de nedezbătut acum, din moment ce-a fost depăşită şi am reuşit oricum să ducem la capăt acţiunea.

Închei cu mesaje de mulţumire, tuturor celor care au donat şi mai apoi echipei de participare: Dragoş FRD, Cris-Mary, Bianca R., Ileana Olaru, Ruxandra Olaru, Iulia P., Mihaela S., Sabina S., Izuh, Alex Zarya, Crisu', Cristina G., Vali DVA, Alexandra H., Roxana Z., Anca Z., Lorre, Georgiana P., Manuela D., Ema, Mariciu' şi moşului nostru, mister Vicenţiu. De asemenea tuturor celor care au donat prietenilor mei şi pe care nu îi cunosc personal.

Mulţumim!

More pictures from this event here.

Zâmbete gratis de Crăciun

2010-12-06T13:18:00.004+02:00

Dragii mei,

Câteva persoane foarte drăguţe din anturajul meu au avut iniţiativa de-a dona către unul sau mai mult orfelinate din Bucureşti, hăinuţe, jucării, rechizite, dulciuri, pături etc cu ocazia Sărbătorilor de iarnă. Este un moment ideal să le dau o mână de ajutor, aşa că m-am implicat. Event-ul este activ pe Facebook şi se pare că i-aţi dat deja accept (unii dintre voi), de asemenea inbox-urile voastre sunt deja pline de rugăminţile noastre pentru implicare în această acţiune.

Dacă nu vor fi doar accepturi superficiale şi chiar doriţi să vă implicaţi, vă spun că săptămâna aceasta am hotărât să-mi fac partea de treaba care mă implică în acest proiect şi să strâng de la voi, prietenii mei, tot ceea ce puteţi dona copiilor din orfelinate. De îndată de ce se strâng suficiente lucruri, vă dau detalii şi despre orfelinatul (orfelinatele) pe care l-am ales. De asemenea, puteţi veni atunci ca să vedeţi cu ochii voştri unde se duc donaţiile şi cam ce zâmbete şi fericire puteţi aduce pe faţa unor copii mai puţin norocoşi decât am fost noi. Acţiunea va fi oricum filmată şi postată pentru a vă asigura că donaţiile voastre şi-au urmat calea.

Eu nu am de gând să vă cer bani, dar, dacă totuşi nu aveţi ce să donaţi, noi strângem şi ceva bănuţi cu care o să achiziţionăm rechizite dintr-un en-gros, cât mai multe ca să le ajungă tuturor copiilor din orfelinat pentru anul şcolar. De asemenea, le vom cumpăra şi dulciuri.

Aşadar, mă ştiţi, Raluca este numele meu, e-mailul kirst_dayy@yahoo.com şi pe facebook mă puteţi găsi cu pseudonimul Kirst Day.

Contactaţi-mă, vă rog, cât mai curând posibil, ca să stabilim o întâlnire şi să colectez donaţiile.

De asemenea le puteţi contacta şi pe fete, dacă vă e mai comod: Dumitru Manuela şi Roxana Zegrean (facebook accounts).

Mulţumesc anticipat pentru implicarea voastră.

Ştiu că nu suntem singurii care s-au gândit la un astfel de proiect de Sărbători, dar asta nu face decât să ne bucure şi să sperăm că vor fi cât mai mulţi aceia care vor face acelaşi lucru pentru copii, bătrâni, persoane cu nevoi speciale.

Facebook event link: http://www.facebook.com/?ref=logo#!/event.php?eid=116810345050743

1 Decembrie

2010-12-01T17:54:00.001+02:00

Un post cu 1 Decembrie, despre 1 Decembrie, pe 1 Decembrie 2010

Nu, nu ştiu cum a fost parada de ziua noastră naţională în acest an. Nu am avut cum s-o urmăresc, nu am stat în faţa televizorului ca-n anii trecuţi. La parada nu am fost vreodata de 1 decembrie. În fond, nu e tocmai la îndemână să îţi serbezi ziua naţională ~~primavara, vara, toamna~~, iarna. Apropo de asta, ştiţi unde-au ieşit toţi oamenii de 1 decembrie? Nu, parcuri nu, e iarnă, pentru Dumnezeu! În mall-uri. Cel puţin în Mall Băneasa a fost mare îngrămădeală. Nu tu loc de parcare, abia găseai o masă liberă ca să îmbuci ceva şi să get back to work. Da, aţi înţeles bine, nu toţi suntem privilegiaţi cu o zi liberă azi.

Aşteptam iarna, cu nerăbdare. Dar o vedeam venind cu fulgi moi de zăpadă, cu aer rece şi miros specific. Am primit în schimb un patinoar pe şosele, maşini îngheţate şi un vânt de nu te poţi ţine pe picioare. Ca să nu mai zic de picăturile reci de ploaie.

Dar e 1 Decembrie şi pentru asta spunem toţi: LA MULŢI ANI, România! Vă invit să priviţi şi-un altfel de mesaj aniversar aici.

Alte lucruri frumoase pentru mine în luna decembrie:

1. Ziua mamei mele este pe 3 decembrie. Da, ştiu că mai e şi ziua de naştere a lui Cătălin Botezatu şi Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. De asemenea, ziua altor 3 persoane pe care le cunosc şi a multor altora. Dar cel mai important motiv de party este că mama mea face un frumos număr de ani. La mulţi ani!

2. Mi-am decorat biroul şi sunt în spiritul Crăciunului.

3. Abia aştept să merg pe 4 decembrie cu tiza mea Raluca la spectacolul lui Grigore Leşe de la Sala Radio.

Grigore Leşe: “Menirea mea în această lume este să-mi înnobilez strămoşii prin cântec”

Pe 4 decembrie, la Studioul de Concerte „Mihail Jora” (Sala Radio – str. General Berthlot nr.60), de la ora 19.00, se aud Cântece de ascultare, despre păstori, „picurari”, dragoste, dor, înstrăinare.

4. Mai că uitasem să menţionez despre ţinuta pe care am creat-o special de Ziua României. Urmăriţi teaser-ul celor de la AloModa şi puteţi crea şi voi. Detalii aici.

Şi dacă nu vreau, ce?

2010-11-18T15:53:00.000+02:00

Da, domne. Părinţii ăştia. Mai ales mamele. Se-ncăpăţănează să ne arate cum e drept să faci un lucru.
Că nu e bine să faci aia, dar nici pe cealaltă, că trebuie să asculţi şi să nu te urci în copac. Ei bine, eu m-am cocoţat în copac. Pentru că am vrut eu şi pentru că mi-e bine aici sus. Dar mama nu şi nu, chitită să mă scuture de-acolo ca pe fructele pârguite. A încercat să se urce chiar după mine-n copăcel, ehe, câtă voinţă, uită că după doi copii şi-o dusă tinereţe, cocoţatu-n copaci e cel puţin o provocare. Ah da, mai e şi prostul ăla de frate'miu, tot gură cască după fusta mamei. Ce? Ce vă uitaţi toţi?

Dă-te bă, că cadeeeeeee!

Din ciclul clipuleţelor oldies, but goodies.

Un tribut adus plăcerilor de a petrece timpul liber

2010-11-16T17:33:00.002+02:00

Eu mereu spun... că nu am făcut nimic în weekend, dar adevărul este altul. (Yo siempre digo q no he hecho nada en el fin de semana. Pero en realidad...)

Andi Moisescu a postat ieri pe pagina lui de Facebook un clip interesant din cadrul festivalului de fotografie GetXoPhoto de anul acesta, unde cei de la Contrapunto Barcelona au venit cu un concept interesant şi anume acela de a ironiza tipicele răspunsuri pe care le dau oamenii atunci când sunt întrebaţi: "Ce-ai făcut în weekend?". Reacţii, de obicei, vagi ori care nu exprimă realitatea.

În afară de cel postat de Andi, pe care-l voi afişa şi eu, Oficina (La birou), campania mai conţine încă un clip intitulat Vecinas (Vecinele).

Până acum, reacţiile pe facebook, în afară de obişnuitele: "super", "marfă", "tare", "te pup, Andi" etc, am citit păreri precum că este aşa de bine că nu se poate vedea ce este în mintea noastră de fapt, ori că e amuzant să vedem ceea ce-şi imaginează unele persoane despre cum s-au întâmplat anumite lucruri, altfel decât realitatea, desigur. Nici nu vreau să comentez mai mult, nici nu aş avea de ce, sunt amatoare de publicitate ca şi ei, sper doar că cei din România care lucrează în publicitate sunt inteligenţi.

Fotografiile folosite în cele două clipuri au fost expuse în cadrul festivalului GetXoPhoto şi au fost făcute cu permisiunea oamenilor filmaţi. Ele, fotografiile, au fost de asemenea afişate într-un oraş din Spania (Bilbao dacă m-am documentat bine) pe panouri mari, iar clipurile au rulat la televiziunea spaniolă seară, târziu.

A tribute to the pleasures of leisure...

Am un Crăciun în inimă!

2010-11-16T15:50:00.005+02:00

Niciodată nu am ştiut să răspund care este anotimpul meu preferat. Primăvara e interesantă pentru că aduce prospeţime şi vine să te dezmorţească atunci când aveai nevoie mai mult, vara e plină de surprize şi miroase a nisip fin şi a valuri spumoase, toamna e romantică şi te atinge în culori roşiatice, iar iarna are un miros... miros de zăpadă şi de emoţie pentru sărbătorile minunate pe care le-aduce.

Sunt născută iarna, în luna iubirii, februarie adică, dar niciodată nu mi-a inspirat iarna, în special februarie, iubire. Oricum, e ceva ce-mi place la fiecare anotimp în parte, iar dacă toamna m-a îmbătat de romantism până acum, te eşarfe colorate şi ghete asortate, e rândul iernii să mă aducă-n braţele emoţiilor, să mă facă să aud colinde din orice colţ al străzilor şi mai presus de toate să mă trezească-n miez de noapte şi să mă facă să deschid fereastra şi să miros. Să miros zăpada ce urmează să vină... curând.

Astăzi am dat o fugă-n mall-ul cel mai apropiat şi desigur, nu am rezistat tentaţiei de a păşi-n magazinul Bam boo. Mă chemau colindele dintr-un trenuleţ ce gonea iute pe o şină improvizată, găzduită de măsuţa centrală a magazinului. Lângă, luceau brazii argintii, aurii dar şi cei rubinii, mândrii-n hainele lor noi de sărbătoare. Erau vedetele magazinului şi nu scăpau niciun cuvânt de-uimire, le culegeau pe toate şi parcă tot mai aprins şi mai vânjos se umflau în ţinutele lor de gală. Clopeţeii cu brăduţi, reni ori fulgi de nea scoateau clintelele clare, de sărbătoare, oricând cineva le atingea. Păturile moi cu imprimeu cu reni ori dulciuri de Crăciun m-au prins de mână şi m-au mângâiat cald atunci când era să trec grăbită şi să nici nu le remarc.

Lumânărele calde când le priveai neaprinse chiar şi câte un suport zâmbitor din maldăre de ghirlande s-au prins de mâna mea şi nu le-am putut rezista. Şi esenţe bogate-n scorţişoară, ori cutiuţe magice şi-un carusel simpatic m-au cucerit pe loc. Tot mai mult îmi miroase a Crăciun şi tot mai mult aştept fulgii de nea. Nimic rău nu mi s-a întâmplat vreodată iarna. Mă protejează, ştie ea de ce.

Îmi mai aduc aminte de iernile copilăriei, ba chiar şi cele ale adolescenţei, de sălile frumos împodobite în care-am păşit de mică, de porturile populare şi de colegele mele de la Carmina Tenera cu care cântam colinde şi topeam inimile celor mai simandicoşi invitaţi de la petrecerile cu pricina.

Abia aştept să vii...

Funny

2010-09-10T12:56:00.000+03:00

For every action there is a reaction.

EMBED-"Backin' Up" Remix - Watch more free videos

New skin for the old ceremony

2010-08-30T17:53:00.000+03:00

Radio... maşină... condus... drumuri lungi şi multe. Melodii obsedante.

Mai nou, de ceva vreme, Eminem nemuritorul şi domnişoara Rihanna ne tot cântă depre cum iubesc unii felul în care sunt răniţi. Aşa-i, scriam şi pe facebook, că Rihanna a deschis de multe ori gura şi nu m-a mişcat niciodată. Poate pentru că n-am organe genitale masculine. Oricum, de data asta, a deschis-o ca s-o zică bine, SUNTEM NIŞTE MASOCHIŞTI.

Bărbaţi, femei, adorăm să suferim, ne adâncim în durere, pentru că ne place, e clar. Ce nu ne dăm toţi seama, e că implicit, rănim. Dar până nici asta nu mai contează. E mai dureros să frângi o inimă decât un picior? Regulile jocului sunt altele acum, din ce în ce mai serioase. Îmi plăcea mai mult când era distractiv şi nu aşa înspăimântător.

Pentru cine nu cunoaşte melodia care-mi justifică criza de realitate, click here.

He likes to read books written for girls

2010-08-07T20:03:00.000+03:00

Un post despre sexualitate. Despre acceptare. Despre întrebări şi câteva răspunsuri, sper.

Lăsând la o parte explicaţii pur biologice sau şocuri emoţionale ori alte detalii psihologice, ce-i face pe unii bărbaţi să nu prea fie bărbaţi? Ce-i face să fie atât de feminini în gesturi, atât de atenţi la detalii şi atât de preocupaţi de lucruri feminine? N-aş putea spune că nu-i înţeleg ori că nu-i accept, dar nu mi-e foar clar.

În viziunea mea (de femeie), a fi bărbat presupune ceva mai mult decât păr pe piept, discuţii tembele despre superioritatea masculului în trafic ori despre faptul că se pot spăla pe dinţi şi pot face pipi în acelaşi timp (ceea ce m-ar surprinde oricum, dar fie). Deci, nu desconsider bărbaţia unui tip doar pentru că nu foloseşte organului lui genital în vorbire ca semn de punctuaţie.

Că sunt feminini poate că nu-i o problemă, dar cu faptul că-i subţire graniţa spre pure gayness nu-s total de acord. În sensul că nu pricep foarte bine atracţia asta pentru acelaşi sex şi deci nu pot fi de acord cu ceea ce nu pricep. Asta nu-nseamnă că o să merg la gay parade să-i împroşc cu roşii sau ouă crude.

Lăsând la o parte tendinţa instinctuală de-a judeca, ce-i oare în mintea şi-n sufletul lor? Ce-i face să fie altfel în acest mod?

Fucking 5 y...

2010-08-02T01:01:00.000+03:00

Time meant nothing, as I always want it to go fast.
So I supposed it didn`t have the regular meaning for me anymore. Then I started to have flashes about moments in time, that really made my life the way it is right now. It also made me think about the way that minutes or seconds raised the sky-scraper my existence is.

At so many levels, so many things and enough memories to make me forget (by mistake I hope) so easily as I drink my tea every morning. Every morning my meaningless time lets me to.

Asculta mai multe audio Muzica

A post by Kirst Day, as all others

Scuipă-l!

2010-07-27T15:34:00.002+03:00

Da` ce domne`, ele n-au voie să nu fie de acord?

Just get a grip on it!

2010-07-19T13:02:00.001+03:00

Dor de ducă şi de film

2010-07-15T16:09:00.000+03:00

Ei gata, m-a apucat şi pe mine!
Dorul de concediu...

Nu mă pot plânge, pe cât de sedentară şi lipită de scaunul confortabil de la birou sau din maşină sunt în timpul săptămânii, pe atât de străină de acestea sunt în weekend-uri. Încerc să îmi fac timp să ies din oraş cât mai des ori să am ceva activităţi outdoor chiar dacă rămân în Bucureştiul meu iubit.

Când vine vorba de concediu, de mulţi ani încoace aleg străinătatea. Din diverse motive, nu aş putea să le discut acum pe toate. Când am avut chef de leneveală, de soare, mare şi plajă, am ales Grecia, Turcia, ba chiar Bulgaria. Alteori, când am avut chef de vizitat, de cumpărături şi de simulat traiul în diverse oraşe europene, am ales de pildă Parisul, Amsterdamul, Haga ori Rotterdam ş.a.m.d.

Anul acesta (cel puţin vara aceasta, pentru vacanţa de iarnă nu am încă planuri) am decis să-mi fac concediul în România. Gata, Elena Udrea poate să fie fericită, m-a convins să-mi petrec concediul în România! Eh, hai gata, că nu-i meritul ei!

Ceea ce vroia să fie un tur al ţării, cu mai mulţi prieteni, s-a transformat din cauza condiţiilor meteo şi a lipsei timpului pentru unii dintre noi, într-o ieşire în Delta Dunării. Gura portiţei mi-a atras atenţia în primă fază, cu peisajele şi serviciile mult lăudate.

Am discutat apoi cu prietenii mei din Tulcea (foşti colegi de facultate) şi mi-au adus aminte de Sfântu Gheorghe şi de Festivalul de film Anonimul care are loc anual în luna august acolo. Am fost de asemenea sfătuită să rezerv imediat o cameră, căci e mare înghesuială în acea perioadă. E adevărat, cu greu am găsit o cameră liberă în perioada aleasă de mine, dar din fericire, am reuşit! 10 zile în Delta Dunării!

Aşadar, pe 5 august, alături de bloggerul meu preferat, voi pleca spre Sfântu Gheorghe, iar între 9 şi 15 august mă voi delecta privind proiecţii ale filmelor de scurt şi lung metraj, lucru pe care-l voi îmbina cu ceva soare, plajă şi plimbări în deltă. Ăstai planul meu de concediu, să vedem cât la sută se concretizează şi de asemenea în ce măsură voi fi la fel de încântată şi după concediu. Sunt propriu-mi studiu de caz!

Voi ce faceţi sau ce aţi făcut în vacanţa voastră de vară?

Liberté, égalité, fraternité!

2010-07-14T13:22:00.000+03:00

Le ador hainele, le ador stilul, le ador pantofii, genţile, le ador lacul de unghii şi le ador peisajele.

Le 14 juillet 1789.... O altă zi naţională a uneia dintre ţările acestei lumi, care se sărbărtoreşte vara! E mai bine să lupţi vara pentru independenţa ta oricum.

Dacă pe 4th of July, prietenii mei locuitori ai frumoasei Americi postau pe facebook poze din glamours-ul NYC, de la petreceri pe acoperiş, cu frumoase focuri de artificii ori de la grătare în Central Park and so on. Ei bine, azi pe 14 iulie, aştept veşti despre cum se petrece în Franţa de la o foarte bună prietenă de-a mea din Paris, la a cărei nuntă am petrecut anul trecut în oraşul luminii şi al iubirii.

Paris-ul şi Franţa-mi sunt pe plac, e clar, atâţia ani de studiu al limbii şi istoriei francezilor au însemnat ceva. Îmi aduc aminte de şcoala generală, când făceam concursuri de cultură franceză, ne împărţeam în echipe de câte 6 membri (echipa mea se numea Les Formidables) şi ne-ntreceam în ani şi bătălii, monumente ori vreun institut, în regi şi preşedinţi. Şi toate astea pentru ce? Pentru CĂRŢI franţuzeşti. Ce miză penibilă, ar comenta acum elevii de clasa a 6a.

Deci îmi place Franţa, mi-ar plăcea să locuiesc într-o casă draguţă cu podgorie din Nantes, să călăresc dimineaţa pe terenurile mele şi să-mi inspectez cele mai nobile viţe! Pe de altă parte, deşi urăsc americanii, mă văd locuind în New York, categoric. Până una alta, îmi iubesc oraşul, Bucureşti, iar asta e diferit de ceea ce îmi place ori ceea ce mă văd făcând. E o certitudine faptul că-mi iubesc oraşul.

Pentru Franţa, pentru o zi minunată! Dincolo de vestea proastă pe care am primit-o astăzi, referitoare la moartea artistei noastre cu părul de foc, Mădălina Manole (nicio mamă a unui copil care încă stă în pătuţ şi nu înţelege şi nici n-o să înţeleagă prea uşor ceea ce s-a întâmplat, NU merită să moară de ziua ei, chiar dacă se presupune că a fost suficient de laşă încât să ia singură această decizie).

Alor, les amis, ecoutons nous!

Ce pana lui?

2010-07-09T11:56:00.000+03:00

Vă aduceţi aminte de cornuta scărpinăcioasă? Inventivă de altfel.

Ar trebui să aştept şi să fac un top cu toate vietăţile funny care se scarpină mai mult sau mai puţin inteligent, dar nu mă pot abţine, deci ia de aici:

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

Looking for a parking lot?

2010-07-08T15:30:00.001+03:00

Problema cu maşinile astea e că au nevoie, în diverse momente ale zilei, de câte un loc de parcare. Cine ar fi crezut că locurile de parcare disponibile au ajuns la fel de rare la noi în oraş precum IQ-ul peste `80 la vedetele prefabricate?

Hello, Budapest! Pardon: Hello Bucharest! Watch this:

Ah şi dacă tot vizualizaţi un filmuleţ de pe youtube, nu uitaţi să apăsaţi butonul "Vuvuzelă", e tare la modă şi a apărut ca urmare a numeroaselor declaraţii de la persoane care susţin că nu pot urmări altfel un filmuleţ, decât împreună cu celebrul sunet de vuvuzelă.

The real city

2010-07-07T16:26:00.000+03:00

Când apele uneori par să curgă în direcţii anapoda şi când soarele uită să zâmbească unei bucăţi de pământ, când oamenii nu mai strălucesc, iar acţiunile devin banale, atunci abia... mă demoralizez.

De obicei, nici nu-mi trece foarte uşor. Nu mă ajută dorinţa nimănui de-a-mi schimba dispoziţia. Dispoziţia mea negativă este de foarte multe ori psihică, dar şi fizică. Ah, mai e şi invizibilă (asta pentru că nu mi-aş dori să fiu întrebată de fiecare persoană cu care intru în discuţii, despre stările mele sufleteşti rele, de aceea le fac greu detectabile).

Dacă nu e cineva (şi cum nu poate fi mereu cineva) care să mă culeagă din părţile pe unde mi-am împrăştiat entuziasmul, este de cele mai multe ori, ceva. E Bucureştiul cu... Calea Victoriei, cu... centrul vechi, cu... Dâmboviţa şi cu... Colentina mea iubită. Sunt locuri, situaţii şi tare-mi place să le fur energia.

Mă simt bine cu Bucureştiul. Mă simt aşa de bine. Împăcată şi liniştită precum clădirea unei şcoli într-o zi de sâmbătă. Aţi observat vreodată una? Sâmbăta nu mai este aceeaşi din timpul săptămânii, sâmbăta nu mai are aceleaşi caracteristici, e altfel, e alta fără să fie nouă.

Kirst Day,
O scriitoare (pe-al ei blog) tare fericită

De ce-s inundaţii în Moldova

2010-07-02T18:40:00.000+03:00

Nenea ăsta te face mereu să transpiri, poţi să fii tu şi România, că tot te trec apele...

A smoker, but a villainous?

2010-07-02T13:15:00.001+03:00

Nu este un post canalizat împotriva fumatului, a fumătorilor ori a tutunului. Personal, sunt nefumătoare, dar lucrez pentru o companie care distribuie ţigări, deci nu mă pot cataloga drept luptătoare împotriva acestui viciu. Ba am chiar am aprins uneori câte o ţigară la vreo ieşire cu prietenele în oraş, dar pur şi simplu acest lucru nu mi-a creat o dependenţă, nu m-a făcut să simt nevoia de tutun în niciun moment al vieţii, fie el oricât de stresant. Şi nici nu-i văd rostul acestei acţiuni într-o înşiruire de activităţi zilnice.

Nu am de gând să spun cu cât îţi scurtează viaţa o ţigară, să fac campanie anti dependenţă şi nici nu condamn slăbiciunea unei persoane în faţa foilor uscate de tutun şi a ţigaretelor frumos ambalate şi atractive. Ba chiar grupul de companii pentru care lucrez comercializează şi tutun adus din Cuba, faimoasele trabucuri cubaneze ori cigarrillos, vestitele ţigări din foi; e o plăcere să admiri eleganţa şi luxul cu care sunt prezentate aceste produse şi câti oameni le apreciază. Din asta-mi câştig, în mod indirect, venitul lunar şi nu am niciun reproş în privinţa aceasta.

Atrag atenţia asupra lipsei manierelor. Manierele nu ţin de naţionalitatea ta, de faptul că locuieşti într-o ţară mai mult sau mai puţin educată, deschisă şi decentă. Mereu m-am întrebat de ce fumează oamenii lângă nefumători, fără permisiunea acestora? Mai rău, de ce fumează vicioşii lângă copii? Copiii lor sau ai altora. De când ai voie să fii nesimţit, doar pentru că ai o dependenţă?

Nu generalizez, evident, nu săriţi, categoric sunt şi fumători educaţi. Vorbesc de cazuri aparte; aduc subiectul în discuţie pentru că am văzut personal cum părinţi fumează lângă copii, cum colegi fumători nu au nicio jenă în a fuma non-stop lângă acei camarazi nefumători, cum omul fumător, condus de o neputinţă evidentă de-a se abţine, devine, un, mă scuzaţi, nesimţit.

Când vine anotimpul rece, mă gândesc cu groază că la vreo invitaţie a unui prieten va trebui să suport o încăpere plină de fum a unui local, că mă duc într-un club şi când revin, toate hainele şi părul îmi vor mirosi îngrozitor. Dar, Slavă Domnului, în tot mai multe localuri fumatul este interzis, ori fumătorilor li se sugerează accesul într-un loc bine amenajat pentru inhalat fum în plămâni (desigur, nu mă refer la acele restaurante unde locurile pentru fumători sunt separate de cele pentru nefumători printr-o plantă decorativă, eventual din plastic).

Empatică fiind, cred că-i pot înţelege şi pe fumători, o fi greu să ieşi din restaurant la 11 noaptea într-o seară geroasă de decembrie ca să-ţi satisfaci nevoia de a umple plămânul cu fum cât se poate de nociv, dar trebuie să conştientizeze că a fuma este o alegere, pe care ţi-o asumi responsabil, indiferent ce aduce aceasta alegere cu ea.

În această ecuaţie, nefumătorul nu are nicio obligaţie.

Oreos - Milk's Favorite Cookie

2010-06-25T18:33:00.001+03:00

Health food may be good for the conscience but Oreos taste a hell of a lot better.

De ceva vreme, aţi observat desigur că avem şi în România biscuiţii OREO.

Am fost cea mai fericită când am observat cum stocurile din depozitul companiei pentru care lucrez se umpleau de coduri de material specifice. Sunt preferaţii mei, iar ăsta-i lucru mare, având în vedere că-s o persoană care nu se dă în vânt după dulciuri, de niciun fel.

Primul "contact" al meu cu Oreos a fost în filmele americane pe care le vedeam. Super interesant mi se părea să iei un pahar cu lapte şi-un biscuite Oreo şi să le savurezi înainte de culcare.

Apoi îmi aduceau rudele şi prietenii care soseau în vizită din alte ţări. Evident, de când îmi tot petrec vacanţele şi în afara României, stocurile mele de biscuiţi Oreo sunt mereu reîmprospătate. Duty free-urile sunt tărâmurile mele preferate pentru achiziţionarea biscuiţilor minune; dacă pe prietenele mele le găseşti la raionul de parfumuri, eu sunt mai întâi la cel care conţine biscuiţii Oreo!

Spun asta pentru că e ceva de menţionat în cazul meu, cum nu mă dau în vânt după dulciuri, dragostea mea pentru biscuiţii Oreo vine ca un şoc! Celălalt şoc e că majoritatea prietenilor mei devoratori de dulciuri nu împărtăşeşte acelaşi sentiment, chiar Oreos nu sunt în lista lor de gustări preferate. De asemena mi-au zis că poate nici eu nu-i adoram dacă nu ar fi existat marketingul agresiv făcut de brand acestor biscuiţi, în afară, căci reclama din România este cel puţin penibilă. Oricum ştiu că nu aş mânca ceva ce nu-mi place cu adevărat .

Vouă vă plac biscuiţii Oreo?!

This is a dangerous dog case, and it will go to court!

2010-06-25T17:00:00.000+03:00

Deci citatul ăla cu "Principala perfecţiune a omului este de a avea un liber arbitru, care îl face demn de laudă sau de dispreţ." se aplică şi câinilor?! :P

Sunt mamă!

2010-06-24T12:08:00.003+03:00

Mama adoptivă adică... pentru Vuvuzel*!

Azi îl ridic de la căminul temporar şi-i voi oferi multă mâncărică bună, o băiţă excelentă şi iubire necondiţionată! :)

*iniţial era vorba să-l botez Vuvuzela, când credeam că e fata (sursa de inspiraţie este evident jucărioara care a creat mare fâs în presa internaţională zilele astea)

UpDate: poze proaspete cu Vuvuzel (are şi-o meserie se pare, e model)

Pictures by Ileana Olaru

What do men and mascara have in common?

2010-06-22T14:21:00.000+03:00

They both run at the first sign of emotion.

Ieri mi-a fost publicat unul dintre articolele de pe blog pe site-ul celor de la SmartWoman. Apariţie care a adus în prima zi peste 2800 de citiri şi vreo 80 şi ceva de comentarii răutăcioase. În mare parte, comentarii lăsate de sexul masculin, supărat din cale-afară pe mine, o persoană cu îndrăzneala de-a aborda un subiect sensibil. Situaţie care m-a încântat la maxim. Mă unge pe suflet instabilitatea unor persoane. Nu m-a dezamăgit întâmplarea, pentru că nu am aflat nimic nou, oamenii fără argumente practică atac la persoană de multă vreme; persoana atacată clar nu este una sensibilă, deci nu şi-au atins oricum targetul.

Pe de altă parte, au intervenit femei inteligente şi atente, bărbaţi deschişi la minte, toţi dispuşi să trateze subiectul elegant, ca pe o dezbatere inteligentă cum a fost intenţionată. S-au spus poveşti interesante, atât de femei, cât şi despre bărbaţi, referitoare la experienţe ori situaţii reale. E adevărat, nu au fost la fel de multe precum comentariile care loveau în subsemnata, ca principal vinovat pentru apariţia subiectului (Femei vs. Bărbaţi) în Univers.

Am vrut ca articolul meu, mai mult sau mai puţin ironic, să fie aruncat precum un os unei haite de câini hămesite. Rezultatul? Au muşcat toţi. Citind comentariile de pe site vă puteţi convinge şi singuri.

Dacă voi considera necesar, am să fac mai târziu un update cu ceva concluzii după minunata dezbatere a articolului meu pe site-ul smart woman, articol care însuma cu ceva vreme în urmă 3550 de citiri şi 133 de comentarii.

Poate este un subiect care, aşa depăşit şi plin de clişeu cum pare, atrage încă atenţia.

Existential things

2010-06-19T11:18:00.001+03:00

Am primit o leapşă de la my dear Molie, of course. De asemenea, o leapşă de genul acesta era în drafts la posturile mele, primită cu ceva săptămâni în urmă de la Nice cea simpatică. Aşadar le combin si purced în a completa:

Zodia: Peşti
Aş vrea: multe lucruri pe care banii nu le pot cumpăra
Păstrez: lucruri unicat
Mi-aş fi dorit: să am prieteni adevăraţi
Nu-mi place: să-mi repet outfit-urile în aceeaşi săptămână
Mă tem: de oamenii inteligenţi, dar rău intenţionaţi
Aud: mereu doar ceea ce vreau să aud.
Îmi pare rău: ca există oameni care mă mint şi au impresia că nu mă prind de asta
Îmi place: să fac shopping, să conduc reuniuni şi să ţin discursuri
Nu sunt: superficială
Dansez: foarte bine
Niciodata: să nu mă minţi (am un pact ciudat cu natura, nu ştiu cum naiba, dar dacă nu mă prind, aflu oricum)
Par: inabordabilă
Plâng: niciodată-n faţa unui bărbat şi niciodată în public
Nu-s întotdeauna: senină
Nu-mi place la mine: lipsa de răbdare
Sunt confuză: când două persoane se contrazic
Am nevoie: să fiu înconjurată de persoane mult mai inteligente decât mine
Ar trebui: să-mi fac timp pentru sport

S-o dau şi mai departe.... to all my readers :-)
Completaţi, vă rog!

The End of Men

2010-06-18T17:14:00.002+03:00

Femei vs. Bărbaţi

Veşnicul subiect este de foarte multe ori în atenţia noastră, a oamenilor, fie că suntem într-o pagină virtuală lăsând comentarii la un articol de pe un blog, fie că suntem într-o terasă cu prietenii, fie că suntem la serviciu şi participăm la o discuţie despre abilităţi şi talente, fie că suntem la cină cu un partener interesant şi ne putem permite o win-win conversation care, mă rog, uneori nu se încheie la fel de promiţător precum poate începe.

Ideea mi-a venit când am citit o declaraţie care suna cam aşa: Pentru fiecare doi bărbaţi care termină facultatea şi au o diplomă universitară, trei femei fac acelaşi lucru. Bine, asta nu spune nimic. Sunt oricum mai multe femei decât bărbaţi, deşi femeile pun totuşi mai mult accent pe studii. La începutul acestui an, femeile au atins majoritate în ocuparea forţei de muncă în U.S. pentru prima dată în istorie. Cei mai mulţi manageri sunt acum femei. Asta spune ceva. (Sursă.)

Sunt sigură că nu doar în U.S. există această situaţie. Categoric şi noi avem parte în România de aşa ceva.

În Coreea de Sud, de exemplu, după ce au renunţat la transformarea în servitoare a mamelor care nu puteau naşte băieţi şi se rugau la spirite să omoare fetiţele nou-născute, în anii `70-`80, Guvernul a început, odată cu ceea ce se numeşte revoluţie industrială, să încurajeze femeile să lucreze. Ceea ce au şi făcut doamnele, s-au mutat la oraş, au început să studieze şi să avanseze rapid de la job-uri industriale, la cele de introducere date ori redactare până la posturi cu adevărat profesionale. Astfel, până în 1990, legile s-au schimbat, femeile puteau păstra custodia copiilor lor după divorţ şi puteau moşteni proprietăţi. Peste jumătate din femeile din Coreea, conform sondajelor din 1985, susţineau cu tărie că trebuie să aibă măcar un fiu. Acest procent a scăzut simţitor până în 2003, când doar 15% dintre femei mai susţineau acest lucru.. Cam aceleaşi lucruri bune se întâmplă acum şi în India şi China. În Liberia, preşedintele Ellen Johnson Sirleaf îşi prezenta în campania electorală propria ţară ca fiind un copil bolnav ce avea nevoie de protecţia unei mame. Prima ţară cu majoritate feminină în Parlament a fost Rwanda.

Acum, oamenii preferă să aibă copii fete, căci cel mai des când îşi imaginează un copil cu un viitor strălucit şi de succes, acel copil este de sex feminin.

Aşadar femeile s-au activat şi au ajuns în locurile binemeritate. Ba chiar au făcut-o suficient de rapid. Au ajuns să câştige mai mult decât bărbaţii, să aibă proprietăţi şi să se descurce foarte bine şi singure. De aceea oare, din anii `70 până în zilele noastre, procentul femeilor măritate a scăzut considerabil? Atunci 84% dintre femeile cu vârste cuprinse între 30 şi 44 erau căsătorite, iar acum 60% sunt. În 2007, abia 43% dintre femeile fără liceu absolvit erau căsătorite.

Autoritatea bărbatului e subminată considerabil, chiar la prima punere pe hârtie a salariului ei comparativ cu salariul lui. Dacă totul se reduce la cifre, then who`s the boss now? Ideea este că eu urăsc superficialitatea şi în niciun moment al vieţii mele nu mi s-a părut deplasat ca soţia să câştige mai mulţi bani decât soţul ei. E perfect normal şi nu văd ce impediment ar putea fi acest detaliu într-o relaţie serioasă. Dar începe să mă intrige subiectul atunci când bărbatul îşi aduce aminte de lecţiile învăţate în familie: ştie, deci, să fie orgolios. Are testosteron şi-l macină. Desigur, nu oricând, îşi calcă adeseori pe orgoliu dacă aparentele inconvenienţe aduse de succesul femeii de lângă el se transformă în adevărate oportunităţi.

Apropo de testosteron, se studiază încă dacă este cauza deciziilor pripite pe care le iau bărbaţii în afaceri. Cu alte cuvinte, se caută o scuză bărbaţilor în faţa femeilor de succes care reuşesc să ia decizii bune în afaceri, gândite la rece, precaute, flexibile în abordare, dar hotărâte.

Bărbaţilor le plac competiţiile cu femeile, doar pentru că au impresia că ele nu vor câştiga şi vor fi nevoiţi să le consoleze şi să le trateze corespunzător. Dar cum în ultima vreme, femeile câştigă tot mai des competiţiile profesionale cu bărbaţii, jocurile nu mai sunt chiar aşa amuzante şi riscă să nu mai fie nici fair-play.

Bărbaţii nu pot avea o relaţie cu o femeie puternică, cu o câştigătoare ori cu o femeie căreia îi reuşesc mereu planurile. Chiar dacă nu recunosc asta, vor fi mereu probleme şi vor exista mereu frustrări în respectiva relaţie. Iar orgoliul bărbaţilor nu merge într-un sens bun, pentru că nu-i ambiţionează, îi înrăieşte şi-i îndepărtează. Este mult mai greu pentru femeia modernă să-şi găsească un soţ. De multe ori ajunge la suficiente compromisuri.

Femeile divorţează acum şi se descurcă perfect singure, chiar dacă au peste 50 de ani (Demi Moore, Madonna, Susan Sarandon). Îşi permit boy-toys, că tot vorbeam de Ashton Kutcher acum ceva vreme şi nu sunt văzute precum femei disperate, ci ca puncte de sprijin pentru tinerii disperaţi, mereu în căutare de femei care au succes, sunt independente şi au experienţă. Pe de altă parte, în filmul Up In The Air, personajul unui bărbat ca George Clooney este considerat prea bătrân ca să fie atrăgător de colega lui de muncă, tinerică ce-i drept şi este refuzat de o femeie mai în vârstă (de care se îndrăgosteşte după ce se culcă cu ea) care se dovedeşte a fi căsătorită. Dacă şi George Clooney este refuzat....

Cu cât femeile domină mai mult, cu atât încep să se comporte ca sexul dominant. Sunt agresive, comit infracţiuni, precum femeia din The Ghost Writer a lui Polanski, ori ca personajele intereptate de Lady Gaga şi Beyonce în Telephone, inspirate din Thelma şi Louise, care, de data asta, în loc să se sinucidă, îl omoară pe un fost iubit şi la întâmplare pe alţii, apoi scapă cu ajutorul camionetei lor galbene şi încheie scena cu o replică lăudăroasă: "We did it, Honey B."

În teorie, aşa şi trebuie. Când o parte a unei civilizaţii este împiedicată să se dezvolte, atunci când o va face va depăşi sigur partea care a împiedicat-o.

That`s it!

2010-06-17T17:25:00.000+03:00

Nu mai suport.
În drum spre muncă, azi, aşteptam să-şi săvârşească mersul pe trecerea de pieton o farmacistă aparent cochetă. Cum îşi purta părul?! Prins într-un scrunchie (jur că nu-mi vine acum denumirea în limba română). Chestia aia penibilă dintr-un material catifelat sau mă rog, diverse ţesături, cu care îşi prindeau femeile părul acum 30 DE ANI!

Femeile par să fie mult mai open-minded, sunt puternice, se îmbracă din ce în ce mai bine, au idei bune şi au învăţat să şi le expună de asemenea. DAR come on, fetelor! Scrunchie?!
Spuneam că azi am cedat nervos, pentru că deja am văzut în ultima vreme mult prea multe femei cu părul prins aşa... Şi nu orice femei, unele pe care, probabil, dacă nu le-aş fi văzut cu părul prins aşa, le-aş fi admirat.

Dar sincer, cum ai face asta? Tu, mare avocat, sau director de marketing şi femeie elegantă, cum ţi-ai prinde părul cu aşa ceva şi ai ieşi în lume? Nici măcar seara, acasă, când te demachezi...

Girls, that goes for our today`s DON`Ts in hair fashion :))

EH, just have a laugh!

2010-06-15T17:20:00.002+03:00

Pentru toţi misoginii out there...

Enjoy, I`ll get you latter!

Killers 2010

2010-06-12T09:51:00.001+03:00

Am fost aseară la filmul Killers. Credeam că după ziua lungă şi uşor stresantă, nimic nu mă mai poate relaxa. Ei bine, a reuşit această comedie-acţiune, o combinaţie interesantă, ca şi alăturarea pe ecran a personajelui lui Ashton Kutcher şi Katherine Heigl. O idilă superbă, visul oricărei femei, care începe unde în Nice, pe frumoasa Coasta de Azur.

Jen (Katherine Heigl) este o tipă obişnuită, calculată, deloc spontană, iar el este bărbatul misterios, cu un trup superb şi gesturi fine, care se îndrăgosteşte, surprinzător, de fata uşor ştearsă din peisajul său înconjurător. O poveste tipică filmelor americane, însă nu asta face filmul interesant, ci acţiunea, faptul că toţi cei din jurul cuplului mortal încearcă să-l omoare pe fostul agent CIA, Spencer (Ashton Kurcher), în schimbul unei recompense de 20 de milioane de dolari.

Pare a fi un film care doreşte să încânte partenera cu ceva romantic, partenerul cu ceva acţiune şi în general pe toata lumea, cu ceva comedie. Şi reuşeşte în principiu, căci bărbaţii din sala nu au fost la fel de plictisiţi ca la o comedie tipică, romantică. Ca idee, filmul se situează undeva între Mr and Ms Smith, pentru ca e mai puţin serios, cum de asemenea e mai puţin amuzant ca Date Night. Oricum băieţi, nu-i numai acţiune, se discută despre sinceritatea într-o relaţie, ceva responsabilitate, dar scenele cu împuşcături şi explozii sunt suficiente ca să nu numiţi filmul a chick flick.

Vizionare plăcută!

See trailer here.

But I won`t feel blue...

2010-06-11T12:22:00.002+03:00

Şi pentru că un banc bun, primit pe mail într-o dimineaţa neprietenoasă, nu strică:

Directia Management Resurse Umane a Ministerului Apararii Nationale "descoperă" că în ultima vreme are prea multi ofiţeri... se hotărăşte că acelora care vor să plece benevol, "ca să nu fie daţi afară fără nimic", să li se acorde un bonus special de 100 euro pentru fiecare centimetru al distanţei în linie dreaptă dintre oricare două puncte de pe corp. Ca un semn de bunăvoinţă a Guvernului şi cu aprobarea Cotroceniului, fiecare ofiţer are dreptul să indice punctele de preferinţă.
Primul intră un ofiter de aviaţie, foarte suplu, cere să fie masurat din creştet până în vârful degetelor de la picioare. Avea 1.95m, aşa că primeşte un cec de 19.500 euro.
Al doilea vine un ofiţer de marină si cere să fie măsurat din vârful degetelor de la picioare până la vârful mâinilor întinse deasupra capului - "atât cât are când înoată" - şi măsoară 2.55m. Pleacă marinarul cu un cec de 25.500 euro.
Intra şi al treilea ofiţer, un zdrahon de infanterie. Când e întrebat cum să fie măsurat, ăsta zice: "Din vârful penisului până la testicule". Mustăcesc ăştia de la pensii între ei şi îi atrag atenţia că ofiţerii anteriori plecaseră cu nişte cecuri frumuşele. Asta nu şi nu, că pe el să-l măsoare cum le-a cerut. "OK", zic ei.
Aşa că medicul îi cere ofiterului să-şi dea jos uniforma.
Infanteristul se dezbracă, medicul scoate ruleta, o pune pe varful penisului şi după primii 20 de centimetri se aude un strigăt: "Dumnezeule mare! Unde vă sunt testiculele?..."
Ofiterul: "In Irak"

O poză amunzantă de asemenea nu strică:

Şi de ce nu... un filmuleţ funny:

Funny Video, Its a MICROPHONE, NOT Pepper Doh! - More bloopers are a click away

Enough is enough, am terminat.

Anger Management

2010-06-07T12:15:00.001+03:00

Leapşă, leapşă... de la Niceey Nice, draga mea colegă de blogosferă...

1. Cât de des te enervezi?

În ultima vreme, cât mai rar... mă străduiesc cel puţin. Am realizat că mă simt rău când fac asta, chiar şi fizic, dar mai ales psihic, atrag toate nenorocirile asupra mea şi mă scoate din minţi ideea că-mi fac rău cu propria mâna. Desigur, m-ar ajuta ca persoanele din jurul meu să fie ceva mai înţelegătoare. Asta pentru că reuşesc să mă enerveze cu adevărat, doar persoanele la care ţin. În rest, cu ceilalţi, dau impresia că mă mai enervez, îi face să jubileze şi să lase garda. E un moment bun să ataci.

2. Când te enervezi suni pe cineva să te calmeze?

Depinde cine mă enervează. De obicei, eu sunt psihologul familiei şi-al grupului meu de prieteni, eu primesc telefoanele însoţite de poveşti interminabile şi de cereri de sfaturi şi etc. Dar ideea este că-mi place. Pentru mine însă, consider că dacă eu nu am un sfat bun sau o soluţie ok, nimeni nu are. Dar recunosc, mă calmează uneori să vorbesc cu una dintre prietene când mă enervează iubitul meu, să vorbesc cu mama ori cu tata când mă atacă persoane puternice şi nu am soluţii imediate ori să-i povestesc iubitului despre situaţiile neplăcute din restul zilei mele (muncă, facultate, divergenţe cu prietenii etc).

3. Te calmezi repede, sau urli ca nebunul?

Da, într-un cadru în care mi se permite, mai urlu, recunosc. Dar când sunt FOARTE nervoasă. Altfel, din educaţie şi bun simţ, nu ridic tonul. Decât, repet, dacă e la derută.
Iar de calmat repede, nu prea sunt genul. Dacă m-a enervat o situţie, îmi trece cam greu. Nu-i înţeleg pe cei care acum tună şi fulgeră, iar peste 10 minute râd copios şi zâmbesc larg. Mie-mi ia şi ZILE să-mi revin după o situaţie tensionată.

4. Ca metodă de a scăpa de nervi, bătaia este o opţiune?

Bătaia cui?! Uf, nu lovesc oameni, decât neintenţionat. Şi mi s-a întâmplat, am aruncat de nervi cu un obiect în cineva, culmea, l-am şi nimerit, i-am spart arcada... so, NU, AŞA NU! Never again! Dacă simt nevoia asta, au cei de la sala la tae-bo un super sac de box pe care-l pot lovi în voie. E minunat!

5. Din cauza nervilor ţi s-a întâmplat să pierzi un prieten?

Nu chiar.

Bun, haideţi la completat dragii mei: Molie, IzuH, Machiaveliq, Cris-Mary, Chocolate Follie, Dragoş, toţi din lista mea de bloguri şi voi, cei care mă vizitaţi mereu!

You go, girls!

2010-06-06T12:22:00.001+03:00

No comment:

Sex and the City 2

2010-06-05T11:22:00.002+03:00

Ca orice fan adevărat al serialului Sex and the City şi al filmului Sex and the City, am fost, de cum a început să ruleze în cinematografele româneşti, la Sex and the City 2.

Când am zis că-s fan adevărat, m-am referit la faptul că am revăzut cele 6 serii de minim 2 ori şi de asemenea toate interviurile, apariţiile tuturor persoanelor implicate în producerea acestui film şi discuţiile lor legate de film. A nu se înţelege greşit, nu-s fan S.J.P sau al altei actiţe (deşi sunt sigură că-s şi ele femei de excepţie), eu-s fanul PERSONAJELOR Carrie, Samantha, Charlotte şi Miranda, personaje tare bine construite cu ajutorul unui regizor bărbat (Michael Patrick), cu ajutorul costumierei de excepţie Pat (Patricia Field)care spune o poveste ori de câte ori o îmbracă pe Carrie ori pe celelalte fete.

Filmul Sex and the City 2 răspunde unor întrebări pe care ţi le-ai pus mereu ca privitor al serialului. Mereu m-am întrebat dacă femeile astea au avut mereu acces la toate premierele filmelor tari din oraş, a petrecerilor V.I.P., a celor mai tari activităţi din N.Y.C, dacă există o femeie obişnuită care să aibă atâtea perechi de Manolo Blahnik şi tot aşa. Eh, acum ni se răspunde că în `86 când a venit Carrie în New York, viaţa ei nu e aşa roz (ştiam deja din serial că la începuturile ei în N.Y., prefera să dea banii de cină pe noul număr Vogue, simţea că o hrăneşte mai mult) şi că Samantha era chelneriţă şi nu dintotdeauna P.R. Executive.

SATC2 a avut câteva bad reviews, dar ca fan adevărat nu le accept ca fapt, deşi le pot înţelege. Se vorbeşte de viaţa după căsătorie a cuplului Carrie and Mr. Big, despre viaţa cu doi copii şi o doică super sexy a cuplului Charlotte şi Harry, despre cum să fii o femeie puternică pe toate planurile şi să fii lângă familia ta, în deciziile Mirandei şi despre bufeurile, schimbările hormonale şi apetitul unei femei la menopauză, pe numele ei, Samantha Jones.

Şi da, poate că nu e nimic nou şi poate-ţi par superficiale acţiunile, căci în fond viaţa altor femei este de zeci de ori mai grea, dar femeile acestea, ca şi personaje, fac şi de această dată ceea ce au făcut mereu: deschid ochii, merg înainte cu stil, au curaj, sunt sincere şi nu lasă cu uşurinţă portiţe deschise spre depresie, chiar dacă au 52 de ani şi sunt la menopauza, chiar dacă sunt mame full-time, chiar dacă au job-uri unde nu-s apreciate din motive superficiale (femeie într-o lume a bărbatului) şi chiar dacă primesc ceea ce şi-au dorit dintotdeauna, dragostea bărbatului mult iubit, dar află că uneori, nu este suficient.

Abu Dhabi, locul unde se retrag fetele de această dată, dă voie mirajelor să apară, mă rog, nu-i un miraj apariţia lui Aidan, fostul iubit al lui Carrie Bradshaw, probabil ca răspuns la toate întrebările fanilor. Michael Patrick a ştiut să scrie o întâlnire superbă în mijlocul unei pieţe din "the new middle east". Întâlnirea şi cina de după a permis personajului Carrie să realizeze diferenţele între nevoia de a flirta, de a fi apreciată şi complimentată şi între a da curs necontrolat unei astfel de întâmplări, fie vorba chiar şi de-un nevinovat sărut

În rest, SATC2 este cum ne-a obişnuit: scene cu mult umor, replici inteligente, mici accidente satirizatoare, ceva compromisuri şi muuultă distracţie!

Asculta mai multe audio Muzica

Copilărie, o promisiune nerespectată

2010-06-01T17:29:00.000+03:00

Îmi doream, când eram mică, să rămân o copilă, dacă asta însemna:

- ca părinţii mei să nu îmbătrânească vreodată (cum mi-au şi promis cu ceva ani în urmă, dar par să se ţină de cuvânt deocamdată...)
- să pot să mă plimb cu rolele şi bicicleta toată ziua
- să merg cu ai mei părinţi în toate parcurile tari de distracţie şi să mănâc vată pe băţ până mi se face rău
- să merg după şcoală la vreo colegă, unde să învăţăm coregrafia de la noua melodie a Shakirei sau Britney Spears ori să jucăm Sims (da, nu-s aşa old)
- să fac haine pentru păpuşi şi să le pun extensii de păr, ori să le tund, după caz
- să mă joc şotron, castelu`, frunza, elasticu`, "ţară, ţară, vrem ostaşi", "raţele şi vânătorii" etc.
- să-mi încep dimineaţa cu Tom & Jerry sau The Flinstons

- să merg la bunici şi să fac cu prietenii mei de acolo într-o zi de vară secetoasă o "mumuliţă a ploii"; staţi că vă traduc: ne strângeam anual la câte unul dintre noi acasă, făceam din lut un omuleţ simpatic, pe care-l plasam pe o tăblie de lemn, apoi îl petreceam până la râu (drum presărat cu plânsete şi ţipete şi flori) unde-l lăsam pe individul de pământ să se ducă de-a cursul râului, odată cu toate florile adunate de noi până acolo şi să cerem în schimbul lui zile de ploaie multă, care să domolească setea pământului crăpat şi să îmbogăţească recoltele ce urmau să vină toamna respectivă. Apoi, reîntorşi pe uliţă, ne aşezam pe preşuri cusute la război, la umbra copacilor de la poartă şi puneam masă întinsă cu ce scotea fiecare din traistă, adus de-acasă; era un fel de pomană a mumuliţei ploii
- să am genunchii mereu juliţi de la atâtea căzături
- să fac pact de prietenie pe viaţă cu ale mele fete şi să îngropăm documentul secret
- să fiu fascinată de fiecare boboc de gâscă sau de raţă care iese din găoace
- să merg cu prietenii mei pe câmp, cu caii bunicilor, să culegem iarbă pentru animăluţe
- să adopt toate pisicuţele părăsite (de câini mi-era frică după ce-am fost muşcată de-al meu)
- să am grijă de puiuţul guguştiucilor din plopii din curtea bunicilor (în fiecare an câte unu` pica din cuib şi o chinuiam pe bunica mea să-i dea apă şi mâncare, şi-l ţineam lăngă sobă până se înzdrăvenea primăvara)
- să am emoţii în fiecare început de septembrie, când mi se cumpără ghiozdan şi rechizite noi
- să-mi repet rolul pentru serbările cu temă de la şcoală
- să fug de la ore ca să jucăm handbal cu celelate clase şi să le învingem
- să mă trezesc dimineaţa şi să NU am lângă mine agendă, organizer, telefoane mobile, laptop şi ceas deşteptător

Am mai zis-o şi-o mai zic:
Asculta mai multe audio Divertisment

Există inimi în care Dumnezeu poate privi fără să-şi piardă inocenţa...

2010-06-01T00:01:00.001+03:00

Nu trebuie să-ţi impui să scrii o operă, trebuie doar să spui ceva care să poată fi şoptit la urechea unui beţiv sau a unui muribund.

La mulţi ani!

If I were...

2010-05-27T13:23:00.002+03:00

Leapşa de la Cris-Mary! Yey! Mulţumesc...
Deşi am un examen la master în 2 ore pentru care n-am învăţaţ mai nimic... nu m-am putut abţine de la a completa următoarea leapşă as we speak. Start:

* Dacă eram un anotimp… aş fi fost toamna
* Dacă eram o lună… aş fi fost noiembrie
* Dacă eram o zi a săptămânii… aş fi fost vineri
* Dacă eram o parte a zilei… aş fi fost după-amiaza
* Dacă eram un animal marin…aş fi fost delfin
* Dacă eram un animal de uscat…aş fi fost pisică
* Dacă eram o virtute… aş fi fost prudenţa
* Dacă eram o planetă… aş fi fost Mercur
* Dacă eram un lichid … aş fi fost apa
* Dacă eram o piatră… aş fi fost ametist
* Dacă eram un metal… aş fi fost argint
* Dacă eram o pasăre… aş fi fost rândunică
* Dacă eram o plantă… aş fi fost bonsai
* Dacă eram o stare a vremii… aş fi fost capricioasă
* Dacă eram un instrument… aş fi fost chitară
* Dacă eram un sentiment… aş fi fost bucurie
* Dacă eram un sunet… aş fi fost un sunet de vioară (pănă la urmă, ea emite cele mai frumoase şi mai complexe sunete)
* Dacă eram un cantec… aş fi fost Delirul (sau "Râd şi plâng" - primul cântec pe care am învăţat să-l cânt la chitară; suna aşa bine pe voci, ori de câte ori cântam cu prietenele mele)
* Dacă eram un film… aş fi fost The Way We Were
* Dacă eram un serial… aş fi fost Sex and the City
* Dacă eram un oraş… aş fi fost New York
* Dacă eram un gust… aş fi fost acru
* Dacă eram o aromă… aş fi fost de oregano
* Dacă eram o culoare… aş fi fost purpuriu
* Dacă eram un material… aş fi fost dantelă
* Dacă eram o parte a corpului … aş fi fost mâini
* Dacă eram un drog… aş fi fost THC
* Dacă eram un accesoriu… aş fi fost cercei
* Dacă eram o expresie a fetei … aş fi fost încântare
* Dacă eram o materie… aş fi fost limba şi literatura română
* Dacă eram un personaj de desene animate… aş fi fost Jasmin (Aladdin)
* Dacă eram o formă… aş fi fost spirală
* Dacă eram un număr… aş fi fost 10
* Dacă eram o masină… aş fi fost un Aston Martin
* Dacă eram o haină… aş fi fost o rochie (de la Oscar de la Renta eventual)

Oki, dăm şi mai departe frumoasa leapşă, la: Molie, Black Angel, Machiaveliq, Orry, Nice, MadMe , Marius Strâncă, Izuh, Laddy Bug (când termină cu licenţă), Dragos FRD, Învăţătorul, Chocolate Follie şi cine mai doreşte, cine mai pofteşte... :)

Note: Recesiune

2010-05-25T12:55:00.002+03:00

Zicea un nene pe care l-am citat în proiectul de licenţă din 2009 (despre recesiune era vorba, what else?) despre câteva indicii sau sfaturi care ne duc la conştientizarea vremurilor de recesiune şi care ne fac să acţionăm în consecinţă, deci orientaţi spre a le depăşi. După contemplări ale situaţiei înconjurătoare mie sau celor din jurul meu, vă prezint câteva din citatele acelea care au şi mai multă logică acum:

You work longer.

You work harder.

You fake it if your good attitude flags.

You literally practice your "game face" in the mirror in the morning, and in the loo mid-morning.

You forget about "the good old days"—nostalgia is for wimps.

You network like a demon.
You eschew all forms of personal excess.
You simplify.

You treat small successes as if they were Superbowl victories—and celebrate and commend accordingly.

You redouble, re-triple your efforts to "walk in your customer's shoes." (Especially if the shoes smell.)

You avoid negative people to the extent you can—pollution kills.

You sweat the details as you never have before.

You mind your manners—and accept others' lack of manners in the face of their strains.

You are kind to all mankind.
You leave the blame game at the office door.
You become a paragon of accountability.

And then you pray.

Definitia pesimismului (printr-un banc drăguţ ce umblă pe internet zilele astea):

La Radio Erevan, un ascultător amărît din

Romania

întreabă:

- De ce trebuie să strângem cureaua în perioada de tranziţie?

Radio Erevan răspunde:

- De gât.

Definiţia optimismului (printr-o lecţie ce trebuie învăţată - şi nici nu contează de cine e predată):

Learning without thought is labor lost. (Confucius)

Website Story

2010-05-20T12:57:00.004+03:00

Am văzut mult lăudatul film (lăudat pe internet, pe la Dobrovolschi pe blog, pe la Cârcotaşi în emisiune şi de Mircea Badea, cu speciale complimente aduse jocului prietenului său, Oreste).

Îmi permit o părere, pe blogul meu, despre filmul vizionat aseară. Întradevăr, un film cu mesaj, dar nu neapărat interesant realizat (Dan Chişu, regizor de astă dată, zicea ceva despre dificila cameră HD Red). Totuşi, Dan Chişu a crezut mult în Website Story (îmi povestea Machiaveliq că ar fi investit singurel în filmul său vreo o sută de mii de euro, sau ceva de genul, iar să faci cu banii ăştia un film ok, e lăudabil).

Sunt câteva momente cu adevărat amuzante de-a lungul fimului, cu replici de senzaţie, bine regizate de Dan Chişu, dar şi mai bine jucate de Oreste, Florin Piersic Jr şi Dragoş Bucur.

Despre povestea filmului, îniţial numit "PAC! Eşti mort!" nu am să insist să comentez, pare să nu fi fost scris un scenariu, ci cumva construit pe parcursul celor 2 săptămâni de filmare (aşa am auzit). Tipica poveste, intriga realizată printr-un moment cu adevărat tragic (când află personajul principal feminin că mama ei nu este de fapt mama ei biologică), apoi răzvrătirea adolescentului şi rezultatul clipelor de neatenţie juvenilă, lipsa unor mâini autoritare şi educative ale părinţilor asupra copiilor încă necopţi.

Soundtrack-ul nu m-a impresionat, muzică românească în totalitate (nu că asta ar fi ceva rău, dar e important să alegi bine), în special melodii de la fetele alea Blaxy, sau cum se numesc, talentate ele, cu voci bune şi măiestroase în a gâdila instrumentele muzicale, dar nepotrivită muzică pentru film, în opinia mea.

Despre jocul actorilor, îmi permit să spun doar că uneori este uşor exagerat şi tinde să pară fals, în ceea ce priveşte personajele feminine tinere (mai ales cel principal). Pe de altă parte, tot Crina Semciuc reuşeşte să joace câteva scene (puţine, ce-i drept) cu o adevărată măiestrie, surprinzând şi oferind trăiri sufleteşti de excepţie.

De Dan Chişu îmi place, am admirat felul în care a ridicat femeile cu care a avut relaţii (take Mihaela Rădulescu as example), le-a educat pot spune, demonstrând adevărata putere a unui bărbat educat şi inteligent. Deşi îmi doresc să nu-i găsesc defecte aparente, a lăsat mult loc de interpretări la întâmplarea cu Manuela Hărăbor şi fiul autist pe care-l au împreună de vreo 20 de ani, acela pe care nu şi l-a dorit domnul Dan Chişu şi nu l-a recunoscut, copil special şi dificil de crescut, căruia nu i-a fost aproape. Manuela Hărăbor este o mamă de excepţie, merită toată stima şi respectul pentru ceea ce-a făcut şi se poate vedea aici. Despre cum este ea ca femeie şi ce anume l-a făcut pe Dan Chişu să spună că nu recunoaşte copii făcuţi aşa, la întâmplare, nu aş putea să mă pronunţ. Fie la ei acolo!

Cu alte cuvinte, mergeţi să vedeţi Website Story!

Seriale

2010-05-17T19:42:00.002+03:00

Leapşă după leapşă. De la my dear camarad de blogosferă, Molie aka Moltube (la 5 ani de existenţă youtube, pac şi-un Moltube, premiu pentru selecţii excelente:P).

Leapşa asta este despre serialele pe care le urmăresc / le-am urmărit. O să urmeze ceva penibil, pentru că n-am întâlnit prea multe seriale inteligente, aşa că prefer să mă relaxez cu acelea dintre ele uşor digerabile.

1. Sex and the city: Haide, râdeţi!! I don`t care, da?! :P A fost biblia mea, eram relativ mică şi fraierică, iar urmărind cele 6 serii ale acestui serial, am priceput o grămadă de lucruri şi am învăţat să mă distrez teribil. A contat destul de mult pentru adolescenţa mea, chiar dacă în scenariu era vorba de viaţa unor femei de peste 30 de ani. Foarte bine realizat şi foarte bine construite personajele, bine înfipt în realitate scenariul şi trist de real. Mi-a plăcut şi filmul, Sex and the city - The Movie şi abia aştept premiera celui de-a doilea film acum în mai / iunie. Dar serialul... serialul a fost FENOMENAL! :)

2. The Pacific: Genul de serial bun, acel serial al cărui scenariu nu se scrie după feedback-ul spectatorilor. 1 sezon, 10 episoade, ultimul a apărut în acest weekend. Aşa da serial! Vi-l recomand :)

3. House M.D.: Don`t even try to... da?!

4.Crossing Jordan: e nice şi mă relaxează teribil...

5. The Good Wife: şi nu mă uit DOAR pentru că soţul tipei este actorul care-l interpretează pe Mister Big :P

Mă bucur că (deşi RECUNOSC că începusem să mă uit) am renunţat rapid la vizionarea serialelor:
Prison Break - era un fel de neverending, booring thing for me!
Gossip Girl - hai că am mai îmbătrânit şi eu puţin, nu mai e cazul să mă uit la aşa ceva!? nu?:P
Spartacus - oricât de mult ne-ar plăcea nouă (femeilor) să vedem bărbaţi bine dotaţi, oricât de mult îi incită pe bărbaţi scenele de sex pasional sau nu, piperate cu scenele de lupte gladiatoreşti, e totuşi un serial care nu-mi zice mai nimic. Ar mai fi ceva: dacă vreţi s-o vedeţi goală la 42 de ani pe Xena, prinţesita războinică, oriviţi serialul. Îmi pare rău de actorul principal care are cancer, sper ca Andy Whitfield să-şi revină, are toate şansele.
Desperate Housewives - eh, e prea multă disperare acolo.

Dacă-mi mai aduc aminte de vreun serial, fac un later edit. Promit.

Leapşa merge mai departe la: Machiaveliq, Cris-Mary, Orry, Nice, MadMe, Dragos FRD, Chocolatfollie, Marius Strâncă, Izuh, , Învăţătorul şi de asemenea, la oricine mai doreşte să-mi împărtăşească numele serialelor preferate...

Dacă se uită vreunul dintre voi la Tănăr şi neliniştit sau la Lost, să-mi transmită şi dau un premiu pentru răbdare. Este ca şi cum ai citi Shogunul, nope, it is WORSE I think! Tot nu pricep de ce se uită băbuţele la Tănăr şi neliniştit?! Vor muri şi tot nu vor vedea finalul! Cred că acolo în Rai (ptr că acolo se duc băbuţele telenoveliste) cum apare o nouă băbuţă, se face mare cerc şi o întreabă fiecare ce-a mai făcut Victor Newman ăla (mă rog, scuze dacă am greşit numele)...

Facem un top 5 best movies ever, dragii mei?! :)

Old ones, good ones, big ones?! (songs)

2010-05-15T14:25:00.003+03:00

Leapşa de la Machiaveliq...

Melodii vechi pe care le ascult oricând cu plăcere (ordinea e pur întâmplătoare):

Different Dreams - Oscar Benton

Here it is - Leonard Cohen

Belle - Garou, Daniel Lavoie, Patrick Fiori

One last breath - Creed

Shy - Sonata Arctica

Evident, ca şi vouă, celor care aţi făcut deja leapşa, mi-a fost greu să mă rezum la alegerea unor 5 melodii. Asta ca să-l parafrazez pe machiaveliq (căci ştiu că o să subscrie), sper să nu se supere rău pe mine Metallica şi a lor Nothing Else Matters, Cesaria Evora cu al ei Tiempo y Silencio sau cei de la Los Secretos cu a lor Agarrate a mi Maria.

Hai să-mi măresc playlist-ul cu top 5 melodii de la: Molie, Black Angel, Cris-Mary, Orry, Nice, MadMe, Marius Strâncă, Izuh, Dragos FRD, Învăţătorul şi oricine mai doreşte să-mi împărtăşească ale lui /ei preferinţe muzicale...

Bring it on! :)

Daţi-i o palmă, poate-şi revine!

2010-05-13T16:57:00.000+03:00

Se întâmplă lucruri la noi în ţară. Lucruri normale într-o perioadă de recesiune, dar cu un timing greşit. Vroiam să nu ating subiectul, nu este mereu elegant să discuţi despre problemele unei societăţi, greu de digerat (problemele), pe care oamenii le iau personal şi reacţionează pe măsură.

Dar mi-a atras atenţia revolta studenţilor, mândria poporului român, învăţăcei la stat şi mai presus de toate, BURSIERI!

"Da-ţi-i" omului bursa înapoi, nu-i clar c-o merită?! Până una alta, de ce nu mai vinzi tu din cratime? Mai faci un ban cinstit...
O fi scris singur? Ori s-a consultat şi cu ceilalţi şefi de promoţie?

Şi dacă tot nu vă ajung banii, mergeţi pe ideea de cultivare a talentului, cum fac şi alţii mai îndrăzneţi. Uite ce bine le iese:

Toss the dice

2010-05-07T20:30:00.002+03:00

Some people think it`s holding on that makes one strong - sometimes it`s letting go.

Spun asta plecând de la un cadou (un cadou nelegat de o ocazie specială) pe care l-am primit ieri. O carte. Despre găsirea punctelor tari, a puterii ori a forţei, luaţi-o cum vreţi, în propria persoană (pe plan profesional de data asta - oricât de ciudat sună). Adică nu cred că poţi fi un om puternic doar la serviciu şi un iepuraş speriat, fără autoritate, în viaţa ta de zi cu zi. Am să vorbesc desprea cartea aceasta şi efectele ei asupra mea, după ce o s-o citesc.

Acum am să vorbesc despre alt gen de putere, sau altă faţă a acesteia, căci n-or exista mai multe tipuri. Despre puterea aia necesară ca să mergi înainte. Niciodată n-am acţionat la instinct când a fost vorba de alegerile cu greutate în viaţa mea, deşi s-a adeverit mereu ceea ce-am simţit. Şi poate că aşa ar fi logic. Dacă ne e scris pe bune destinul, scenariul ăsta are atâtea floricele înainte de deznodământ şi atât de mult s-a investit în cadre şi recuzită... Sunt vieţi care merită Oscarul de departe! Păcat că nu se aleg actorii potriviţi mereu scenariului... sau poate asta-i încercarea supremă, iar atunci, cine reuşeşte să joace cât ţine scenariul ăla dificil, merită mai multe premii decât cel mai premiat actor la Oscar. Şi poate că puterea te face să ţii cu dinţii de orice lucru, ocazie, persoană... poate că adevărata dovadă de putere chiar este să eliberezi acel ceva...

Şi poate că "destin înseamnă a lupta deasupra sau alături de viaţă, a-i face concurenţă în pasiune, răzvrătire şi suferinţă." Căci mare dreptate a avut mereu în ceea ce-a zis acest om special, Emil Cioran, şi tare drag mi-e Răşinariu` ăla în care s-a născut, de câte ori ajung în Sibiu, ies din Sibiu şi merg spre Păltiniş (măcar o dată pe an). Anu` ăsta am ratat... de 1 mai am mers în Tg Mureş (trebuie să fac un post special pentru oraşul ăsta).

Pe ce-ţi bazezi deciziile / alegerile în viaţă? Cine sau ce te influenţează? Care e ritualul tău de a privi problema şi de a lua decizia finală? (mă gândeam acum că au fost situaţii când am dat şi cu banu` :)) BAD)

Things that makes me happy

2010-05-04T12:38:00.002+03:00

Leapşa... de la super Laddy Bug şi my dear Molie... mulţumesc pentru gând.

Să rezolvăm provocarea şi să menţionez 10 din lucrurile care mă fac fericită:

1. Să învăţ lucruri noi (cel mai interesant e când le fur... de la oamenii inteligenţi cu experienţă de viaţă)
2. Telefoanele mele mobile (ptr că mă ţin aproape de familia şi de prietenii mei chiar şi când nu sunt lângă ei, mă ţin la curent cu noutăţile, ptr că îmi rezolvă rapid problemele, pentru utilitatea lor)
3. My laptop (din aproape toate motivele de mai sus plus alte câteva profesionale)
4. Cinematograful (nu mai are rost să înşirui motivele)
5. Pantofii (mulţi, cât mai mulţi...)
6. Să scriu (de când am învăţat că e mai bine să ascult şi să vorbesc mai puţin, trebuia să-mi consum altfel puterea necontenită de aberaţie )
7. Să conduc noaptea
8. Să cumpăr cadouri pentru familie, prieteni şi colegi
9. Să călătoresc
10. I like that trumpet :))) (adică instrumentele muzicale în general)

Asculta mai multe audio Muzica

Ah, cine doreşte, să preia leapşa, vă rog! Nu o să vă stresez numindu-vă, de data asta :P

Awesome blogger

2010-04-29T14:25:00.000+03:00

Am primit de la Nice acum o săptămână cred, un prea frumos premiu. Acea Nice care se lăfăie acum într-o vacanţă frumoasă prin Spania - frumoasă dar binemeritată mai înainte de toate. Numai munca la nişte articole foarte intresante pe blogul ei trebuie răsplătită.

Am mai primit premiul ăsta, acum câteva luni cred de la vreo 2 persoane, am uitat să-l menţionez.... Poate pentru că nu mi s-a părut la fel de sincer acordat şi de prea frumos prezentat ca la Nice pe blog. Le mulţumesc oricum şi celorlalţi şi-mi cer scuze că nu i-am dat curs pe blog mulţumirii mele sufleteşti.
M-au emoţionat cuvintele de la Nice şi au ajuns acolo unde erau direcţionate.
Aşa sper să ajungă şi aprecierele mele directe şi necondiţionate prin acest AWESOME premiu la: Molie (pentru că pune pucntul pe i), Izuh (pentru că-i o puştoaică isteaţă rău), Machiaveliq (pentru entuziasm şi spirit de observaţie), Vanghelie (pentru ironie şi sarcasm), Black Angel (pentru simţul umorului), Mihai Cuza (pentru că face bine la materia cenuşie), Cris-Mary (pentru că e o femeie specială), Laddy Bug (pentru că tot câştigă premii), George Andrei (pentru acel ceva), Marius Strâncă (pentru idei bune), cOokie Jar (pentru că mă updatează mereu), Offshore (pentru că e tare pregătit), pentru tot blogroll-ul of course... şi... mai sunt câţiva... pe care-i citesc de asemenea des... of, promit să revin după ziua aglomerată de azi şi să completez lista...

O zi bună, vă pup!

Asculta mai multe audio Muzica

Hey now, all you sinners...

2010-04-26T18:34:00.010+03:00

Şi dacă... nu există Rai?
Unii ar fi tare dezamăgiţi.

Ai ghicit, tare dezamăgită aş fi şi eu. Ah.. nu, nu citeşti vreun script de înger, nici vorbe divine, nu am făcut totu` ca la carte până acum, ca să-mi asigur un loc Acolo Sus. Dar m-am străduit. Şi m-am gândit mult la ce zice Oscar Wilde în Portretul lui Dorian Gray: Singura cale pentru a scăpa de tentaţie este să-i cedăm. Şi totuşi, am văzut cu toţii în cazul eroului său la ce se ajunge.
Hai să clarificăm puţin minţile perverse. Nu vobesc despre păcate trupeşti, despre orgii, beţii perpetue, minţi înceţoşate de prafuri demenţiale, ierburi nelegalizate ori crime (asta pentru minţile cele mai perverse, care cred că ea, crima, reprezintă pentru unii ceea ce reprezintă arta pentru noi. O metodă de a dobândi senzaţii extraordinare). Mă refer la dorinţe şi instincte de tot felul şi la modul în care reuşim să le înnăbuşim pentru că nu-s corecte, nu-s bune pentru noi, rănesc pe ceilalţi, sunt neprincipiale. Dar unde se duc? Gândul a fost deja aruncat precum un chips pe masa de poker.
Dacă ne plac oamenii mai mult decât principiile, asta chiar înseamnă că ne place cel mai mult omul fără principii?

E bine să ai coarne?

2010-04-23T16:47:00.001+03:00

Un filmuleţ tare amuzant, de care mi-am adus aminte azi la un pahar de vorbă şi glume pe subiecte, mă rog... diverse, at work (unde-l sărbătoream pe colegul George, desigur):

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

Apoi... se scarpină, nu glumă!

Shit happens

2010-04-23T13:06:00.000+03:00

Mai întâi: La mulţi ani tuturor sărbătoriţilor de azi! :)

And now: Un zâmbet pentru o zi frumoasă de vineri?!

Laughs and exams...

2010-04-22T11:40:00.001+03:00

Phh... şi eu credeam că am o zi ciudată.. Alţii au o întreagă viaţă ciudată!

Un filmuleţ de pe 220.ro căruia i s-a făcut PR şi de dimineaţă la Răzvan şi Dani:

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

Măi nu ştiu ce să cred despre oamenii ăştia. Că sunt speciali oricum. De obicei vedeam acest gen de filmuleţe şi râdeam of course, dădeam un fw către prietenii mei şi mai menţionam la o bere despre acel amuzant moment care ne-a binedispus pe toţi. Acum am ales să vi-l împărtăşesc şi vouă, nu ca noutate, nu vă înghesuiţi să-mi spuneţi că-l ştiaţi deja, nu asta e scopul. Mă-ntrebam doar ce ne amuză mai mult: o cădere amuzantă, o situaţie penibilă, un om cu probleme serioase la mansardă... să fie comicul de situaţie în general, acela care rezultă din diverse întâmplări, pe cât de neaşteptate, pe atât de hazlii....

Atât a fost momentul meu de respiro... mă întorc la citit despre creare şi deturnare de comerţ. Am un exam la master în câteva ore cu un profesor la care se înghesuie lumea să plătească nu ştiu ce sumă de bani ca să-i asculte prelegerile sale idealiste, de fost ministru al externelor sau ce-a fost dânsul... Persoană care ne anunţă cu eleganţă că nu o să trecem aşa uşor la examenul său.

Cred că oamenii ăştia au ceva frustrări. Nu pricep cu ce m-ar termina pe mine psihic or profesional faptul că aş avea pentru prima dată o restanţă, ori că nu aş toci pur şi simplu cărţile recomandate de dânsul, cu idei uşor de combătut în multiple feluri. Nu văd ce lecţie ne dă pentru că ne supune unor examene complicate, la care nici nu se prezintă (îşi trimite asistenţii) şi unde trebuie să-mi spun părerea despre comerţul tărilor CEFTA în conformitate cu cele predate de dânsul. Când am încercat să-i explic în ce măsură ne ajută pe noi faptul că învătăm ceva politici comerciale, a schimbat subiectul.

M-aş fi aşteptat ca la o facultate particulară, să am parte şi de alt stil de a mi se preda anumite lucruri. Am mai făcut şi eu la viaţa mea diverse cursuri, plătite desigur, dar tare interactive şi interesante. Şi acum, să dau câteva mii de euro ca să mi se aducă în amfiteatru un politician, fost ministru, profesor şi la A.S.E., cu tot cu aerele de vedetă (când l-am rugat respectuos să vorbească ceva mai tare, să-l auzim, m-a întrebat pe ton serios dacă nu cumva avem de gând să-l înregistrăm)... nu mi se pare că merită banii. Banii aceia pe care, desigur, îi muncesc, la un serviciu minunat pe care-l am şi care mă răsplăteşte pe măsură pentru logica mea şi abilitatea de-a mă conforma lucrurilor şi situaţiilor noi, nu pentru ce-am învăţat la materia numită Politcii Comerciale la cursurile de masterat "Relaţii Economice Europene" în cadrul universităţii unde plătesc taxa menţionată.

The beauty of life!

Btw.: m-am cam săturat de examenele astea de tip şcoală, tot practic sportu` ăsta de vreo 16 ani... cam aşa ceva...

My regards ;;)

Moare pasiunea după căsătorie?

2010-04-19T10:50:00.000+03:00

El...

Ea...

Acum, serios... dragostea cât durează de fapt? Dar pasiunea?

Aşa de... dies Veneris

2010-04-16T12:22:00.004+03:00

1. Să ne amuzăm puţin:

2. Încă nu ştiu dacă să râdem sau nu:

MICI diferenţe între ţările bogate şi cele sărace:

Quelqu’un m’a dit

2010-04-15T15:37:00.000+03:00

Que je peut...

Tot aşa mă gândesc că le-o fi zis şi mama unor fetiţe care se pozau ieri seară în toaleta mall-ului din Vitan, cu ochelarii 3 D (cu care se fofilaseră din sala de cinema în timpul rulării filmului), cu buze rujate şi pomeţi de-un rozaliu nenatural şi cu umeraşii dezgoliţi. Fără prea multă jenă, ştergând oglinzile de puţinii stropi care categoric nu dădeau bine la cameră, se postau pe masa de toaletă, cu câte un funduleţ de maxim 13 ani şi cu fustiţele ridicate, arătându-şi picioruşele încă nedezvoltate.
Notă: Dacă apar şi eu pe vreun hi5 sau facebook lângă uscător, reflectându-mă în pozele lor, îmi cer scuze pentru faţa de babă uimită.

Revenind, quelqu’une m’a dit să văd filmul Date Night. L-aş fi văzut oricum din două motive: sunt clientă fidelă la Hollywood Multiplex şi îmi place de Tina Fey de când am văzut mult premiatul serial 30 rock. Ah şi mai era un motiv: Mark Wahlberg a apărut fără cămaşă :">
Aşadar, mi-am luat prietena de braţ (restul găştii era fie la work, fie la sală) şi i-am zis: hei, let`s be friends (a se citi lesbi friends) la un meniu Romance în Mall Vitan.

Frumos filmul, fugiţi şi relaxaţi-vă la o comedie interesantă, cu multă acţiune, o cascadorie cu maşini de tot râsul, cu Tina Fey, Steve Carell, Mark Wahlberg (tare sexy ÎNCĂ) şi de ce nu, cu Will I am and so on!

Enjoy!

Poker

2010-04-13T12:57:00.002+03:00

Am promis că-mi spun părerea despre mult lăudatul Poker, al lui Sergiu Nicolaescu. Am fost, pe 9 aprilie, la premieră, să văd cu ce ne surprinde în materie de comedie, regizorul român controversat. De altfel, singura comedie după Nea Mărin Miliardar din `79 (genial film).

Ei bine, Poker (inspirat din piesa de teatru cu acelaşi nume a lui Adrian Lustig) aduce ironii, mai mult sau mai puţin subtile la adresa societăţii noastre mult iubite, prin aluzii la trecut, la corupţie, la nelegiuirile din rândul politicienilor, la interese de tot felul, la scopul care scuză mijloacele, astfel: se pomeneşte de alăturarea Ministerului Sănătăţii şi a brand-ului Ferrari, de patronii unor echipe de fotbal locuitori ai frumoasei Pipera care-şi pot permite orice, inclusiv cumpărarea unui loc în Parlament, de mătuşa care moare curând şi lasă o avere nepotului sus-pus în politica românească, de comunism şi de revoluţie, de regim şi de jocuri de interese.

Cei 4 prieteni din copilărie pe care-i uneşte jocul de poker sunt: Horia Vrabete (Vladimir Găitan), un medic, chirurg estetician mai precis, fără prea multă conştiinţă şi cu ceva impotenţă se pare, Titel Pangică (Horaţiu Mălăele), un mafiot mai mereu încălţat în bascheţi, care lăcrimează intens după elefantul de la Zoo care a decedat cu ceva vreme în urmă, Cladiu Viţelaru (Valentin Teodosiu), un senator care-şi pierde din influenţă şi Marcel, care nu apare în film, locuind în America de ceva vreme, dar prezenţa lui este mereu simţită precum o umbră a celorlalţi 3 prieteni.

În mare, un film bun, cu mici exagerări, de pildă domnul Nicolaescu se iubeşte suficient de mult încât (dacă tot n-a jucat în filmul său - de data asta), să nu uite să proiecteze o scena cu dânsul din trecut, Jojo e un soi de supravieţuitoare fantastică, salvată de vesta antiglonţ (fază des întâlnită în filmele americane, dar deh, dacă o vedem la români ne permitem să spunem că e o scenă de rahat). Mai apare ceva grabă în prezentarea trecerii timpului, acţiunea începând undeva în 1962 (la o şcoală cu termopane din Bucureşti) şi evident, oprindu-se în prezent.

În rest, suficiente glume bune, un joc minunat al actorilor Horaţiu Mălăele, Vladimir Găitan, Valentin Teodosiu şi al actorilor Ion Ritiu, Mircea Diaconu, Jean Constantin, Vasile Muraru, de asemenea.

Personajul Monica, o fostă prostituată care nu-ţi poate schimba năravul, este jucată de Cătălina Grama. Jojo este de-o dezinvoltură extraordinară lângă nişte actori mari, e naturală şi nu se pierde nicio clipă. M-a surprins în mod plăcut jocul ei şi accentul rusesc pe care nu-l greşeşte nicio clipă. Fiind primul ei film de lung metraj, nu pot decât să o felicit pentru tot.

Vă recomand să-l vedeţi, este un film românesc bun. Nu genial, din punctul meu de vedere, dar un film bun. Ca idee, a adus lume multă în sălile de cinema.

Vizionare plăcută!

Voi ce părere aveţi despre filmele lui Sergiu Nicolaescu?

Leapşa machiată!

2010-04-10T11:25:00.003+03:00

Acest articol nu va fi citit de bărbaţi! Mai bine! Nu e cazu` să ştie ei micile noastre trucuri. Am să purced în a completa această serie de întrebări primită de la the NICEst girl in blogosferă. Înainte, postez şi o poză avec moi când eram bibilită de un make-up artist înainte de o filmare.

1. De câte ori îţi speli faţa pe zi?
O dată.
2. Ce fel de ten ai?
Ten normal.
3. Cu ce îţi cureti faţa?
NIVEA, gel de curăţare. Garnier pentru ochi.
4.Ţi-l exfoliezi?
Da. Planet Spa - Avon.
5. Ce brand obişnuiesti să foloseşti?
La produse de curăţare: Nivea, Garnier, Estee Lauder.
6. Ce cremă foloseşti?
Ceva pe baza de alge, un produs naturist.
7. Ai pistrui?
Nu.
8. Foloseşti crema pentru ochi?
Am, dar uit s-o folosesc. Am un program încărcat, dorm puţin iar un gel natural din plante pentru ochi îi face să-şi recapete vitalitatea. O să încerc să nu mai uit de el.
9. Ai fost sau esti predispusă la acnee?
La acnee, nu. Coşuri am avut şi mai am uneori, nu-s probleme serioase însă şi nici vreo dereglare hormonală.
10. Ai avut nevoie vreodată să foloseşti Pro-Active?
What is that?
11. Ce fond de ten foloseşti?
L`oreal accord parfait.
12. Dar anticearcăn?
Nu am achiziţionat vreunul până acum. Dar probabil voi încerca. Nu am mari probleme cu cearcănele, curios, deşi dorm puţin şi am parte de o zi încărcată, după cum spuneam.
13. Ce nuanta a pielii ai?
Măslinie.
14. Ce crezi despre genele false?
Sunt... false.
15. Stii că trebuie să-ţi schimbi mascara o dată la 3 luni?
Da.
16. Ce brand de mascara folosesti?
Rimmel London.
17. Sephora sau Mac?
Sephora.
18. Ai un card Mac Pro?
Nu.
19. Ce instrumente pentru machiaj foloseşti?
Câteva pensule, un bureţel şi diverse creioane.
20. Folosesti baza de machiaj sau primer pentru ochi?
Da, se aşează altfel fardul.
21. Dar pentru fata?
Da.
22. Care este culoarea de fard preferată?
Violet. La ochi căprui merge de minune. Şi-mi şi place.Altele ar mai fi: gri, kaki, auriu, bronz, albastru.

23. Folosesti creion sau tus?
Creion, dar nu mereu. Adică de obicei, nu îmi machiez ochii cu fard. Aplic o baza şi un rimel pe gene doar. Seara însă, folosesc fard şi pentru conturare sau un efect de smokey eyes şi puţin creion.
24. Cat de des îţi bagi creionul în ochi?
Never.
25. Ce crezi despre pigmenti?
Interesantă substanţă, interesant cum se joacă liniştiţi cu pielea noastră şi ne dau nuanţele dorite de ei.
26. Foloseşti machiaj mineral?
Nu mereu.
27. Care e rujul tău preferat?
Nu prea folosesc. Pentru zi însă, nuanţe calde în principiu, dar nu mă feresc nici de un roşu intens.

28. Dar lipgloss?
Da.

29. Care e blush-ul tau preferat?
Signature Satin Creme de la Estee Lauder.
30. Îţi cumperi produse de machiaj de pe Ebay?
Nu.
31. Îţi plac magazinele cu produse cosmetice?
Le ador. Pierd la fel de mult timp în ele ca în magazinele de haine.
32. Mergi la Cosmetic Company Outlet?
Nu.
33. Ai luat vreodată în considerare să faci cursuri de machiaj?
Da, am mai participat la vreo două cursuri.

34. Uneori eşti stângace când te machiezi?
Mă pot lăuda că sunt chiar pricepută de fapt.
35. Numeste o “crimă” în ceea ce priveşte machiajul.
Conturul buzelor. Dacă tot îndrăzneşti să ţi-l faci, do it well...
36. Îţi plac culorile aprinse sau cele neutre în ceea ce priveşte machiajul ochilor cât şi buzelor?
Îmi place şi cele aprinse şi cele neutre, depinde de ocazie şi de starea mea de spirit.
37. Care celebritate are întotdeauna un machiaj impecabil?
Toate au buşit-o măcar odată, dar o femeie care arată mereu bine e salma hayek, ah şi pe Rihanna o machează aştia destul de bine, o mai şi "taie" prin clipuri de zici că e fotomodel cu craci de vis, deşi live e o mare FOCĂ.
38. Dacă ar trebui să ieşi din casă folosind un singur produs de machiaj care ar fi acela?

Fondul de ten.
39. Ieşi din casă fără să te machiezi?
Nu prea.
40. Crezi că arăţi bine şi nemachiată?
Arăt decent. Dacă aş fi nevoită, probabil nu aş folosi machiaj.
41. Din punctul tău de vedere, care e cel mai bun brand în materie de cosmetice?
Sunt mai multe. Cred în cele pe care le folosesc: L`Oreal, Garnier, Estee Lauder, Rimmel London.
42. Ce crezi despre makeup?
“The best thing is to look natural, but it takes makeup to look natural” C.K.

Leapşa merge către: IzuH, Cris-Mary, LadyBug, cOokieJar, Gânduleţ. Fetelor, la treabă!

Să fii, sau să nu fii...

2010-04-08T19:27:00.002+03:00

Am fost nevoită ieri, să ajung la spital(e) din cauza unor acute dureri abdominale. Oh vai, să ne ferească D-zeu de spitalele statului şi de boli. Tot Lui îi mulţumesc că azi au trecut de la sine durerile. Diagnostic?! Nope, un total de vreo 7 medici (dintre care 3 chirurgi) nu au reuşit să mă lămurească: mizau pe o banală apendicită. S-a dovedit după analize la sânge că nu este. Au exclus orice altă problemă a altor organe. Tot felu` de teste şi însemnări pe vene mai rău ca viciaţii şi niciun răspuns categoric. Noroc că nah, am mers cu "pile" şi am fost băgata în seamă pe măsura acelor pile prin ale noastre dragi spitale. Şi noroc că aceste pile m-au dus la cei mai buni medici din centrele respective. Dar ce nebunie era pe la camerele de gardă ale spitalelor statului...

Anyway, nu am fost niciodată internată şi nici nu îmi doresc asta.Groaznică senzaţia prin spitale. Iar în centrele private, deşi apreciez serviciile şi curăţenia, trebuie să recunosc că medicii nu-s tocmai THE BEST in business. Mă amuz acum când îmi aduc aminte de prea controversatul nostru preşedinte (cel care are astăzi un Duster roşu plătit de nevastă) care declara cu ceva vreme în urmă că 40% din diagnosticele medicilor sunt greşite. O exagerare totuşi, dar trebuie apreciat că domul Băsescu ştie să compună hiperbole.

Mâine mă duc la filmul POKER... I hope so... Asta apropo de doctori, căci am auzit că Vladimir Găitan face un rol frumos al doctorului fără conştiinţă.

Apropo, POKER e şi o piesă de teatru care se joacă de vreo 6 ani la Teatru de Comedie. Aţi văzut piesa?

Ce părere aveţi despre filmul lui Sergiu Nicolaescu?

Hai sâmbăta aceasta la un eveniment FRUMOS!

2010-04-06T23:54:00.008+03:00

“Lolita… lumina a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o miscare în trei timpi, coborând pe valul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo. Li. Ta.” Vladimir Nabokov

V for Vintage şi Lolita, pentru că Lolita nu poate fi vreodată personaj secundar.

Pentru că Lolita e a noastră, niciodată a ei.

Pentru că Lolita e o amintire vizuală intimă, dar a fiecăruia.

Pentru că Lolita ar putea purta: şosete lungi, scurse pe gamba, rochii de prinţesă, făcute pe comandă, bijuterii fantezie şi ruj aprins, roz, dar şi negru, bumbac, dar şi voal, bocanci grei, înnobilaţi doar de puritatea trăsăturilor, sclipici, fără kitsch, haine cu scopul lor cel mai primar.

Lolita va fi gazda ediţiei V for Vintage cu numărul 4.

CU: vintage, colecţii LOLITA, accesorii şi arta LOLITA inspired

Când: sâmbătă, 10 Aprilie 2010

Unde: Cafepedia, Str. Pictor Arthur Verona nr. 2

Program: 12.00-20.00

Dress-code: Lolita (rochii, roz, ingenuu), gentleman

Intrare: 10 lei (cocktail Campari Lolita inclus, ia-l de la mansardă în happy hours)

Pentru alte detalii, intraţi şi aici. Ne vedem acolo!

Back on track

2010-04-05T22:21:00.001+03:00

A trecut şi paştele ăsta. Cu femei constipate, cu bărbaţi balonaţi, cu reclame la colebil, triferment şi fiobilin, cu apeluri la serviciul de ambulanţă, cu oameni beţi sau îmbuibaţi peste măsură, cu dansuri prin cluburi deocheate, cu grătare în aer liber, cu ieşiri la munte sau de ce nu, la mare (I did it) şi cu lumina în suflet sau mă rog, undeva, adânc aflată-n fiecare dintre noi.

Acum, back on tracks... Pentru mine job, ceva prezenţe pe la master (sper), câteva deadline-uri şi proiecte şi o nouă perspectivă, sper. Nu reuşesc să găsesc mereu motivaţia apropierii rutinei după câteva zile libere. Voi reuşiţi?

Cum aţi petrecut de Paşte?

(edited by Machiaveliq)

Intimacy problems?

2010-04-01T18:12:00.002+03:00

Pe mine mă mai apucă aşa uneori câte o treabă, fix când nu e cazul. Când stau în aglomeraţie cu maşina CEL MAI DES şi nu am pe unde opri ca să-mi rezolv nevoia fiziologică generată de cei minim 2 L de apă pe care-i beau pe zi. Si acum mai am o altă problemă: NU toalete publice, NU natură (deşi e mai sănătos, dar nu ştii cum apari pe youtube de printre copăcei) şi în general NU locuri murdare.

Dar aici, în locul unde până şi regele merge pe jos, poţi să te manifeşti, oare?

(exterior)

(interior)

(painted floor la etajul 10 al unei clădiri)

Un premiu şi o beţie...

2010-03-31T16:23:00.003+03:00

Să-mi plătesc datoriile... Mulţumesc, Cris-Mary, vorbăreţei Gand_licitat şi lui Nice, pentru premiu. Pentru că mă pui să povestesc cea mai cruntă beţie pe care am tras-o, Cris-Mary, NU îţi mulţumesc. Dar cum nu spun nu provocărilor... I shall do it.

Once again, mulţumesc pentru premiu! Deja e peste tot în blogosferă, aşa că n-aş mai sta să link-uiesc şi să admir în mod special un anume număr de blogs. Oricum, de câte ori intru pe blogurile voastre şi poposesc pentru a scrie şi câte un comentariu, este clar o dovadă a faptului că-mi place ceea ce văd acolo şi că vă consider talentaţi.

Acesta este my SUNshine Award. Şi porneşte către TINE, cititor binevenit! :)
__________________________________________________________________________

Acum... să ne stricăm imaginea de dragu` lepşelor din blogosferă. Că nu obişnuiesc să depăşesc limita când consum alcool, e un lucru adevărat şi firesc pentru o femeie care are o părere bună despre sine şi o mulţime de aşteptări. Şi alt motiv serios e că organismul meu îşi revine tare greu după vreun exces de alcool.

Acum, lăsând declaraţiile coafate, de dragul subiectului, am să admit că m-am ameţit de câteva ori din licorile persuasive. Notabilă însă, este o întâmplare de prin clasa a 11a a liceului, în vacanţa de vară de fapt, pe 15 august. Atunci colega şi prietena mea A., m-a surprins cu o vizită specială de onomastica ce mi se-ntâmpla şi cu două sticle de licoare contrafăcută probabil, ceva exagerat de dulce şi cu gust de caise. AM decis să le bem shoot, ce mama naibii că nu se mai terminau! Well, WRONG!!! Nu vă dau detalii... cert e că nu mai consum NIMIC cu gust de caise de atunci. Eh, măcar eram în casa mea, doar eu şi a mea prietenă and what happened in Colentina stays in Colentina.

Îmi povestiţi şi voi despre vreo beţie cruntă de-a voastră?

One simple touch...

2010-03-30T17:22:00.000+03:00

Nu vi s-a întâmplat să vă placă acelaşi model de maşină, vouă şi partenerei(ului) adică?

Slide 1

El îi spune ei:

-Iubito, am vopsit amîndouă maşinile noastre. Una pentru tine, şi una pentru mine. De acum încolo, nu vom mai greşi niciodată care este a fiecăruia...

Sursă: resursa inepuizabilă - mailurile funny de la prietenii mei

Business lunch

2010-03-29T14:18:00.002+03:00

Cât de mult te-a costat un business lunch până acum?!
Să privim şi partea bună a lucrurilor: banii aceştia au ajuns la restaurantul românului nostru Nello (Nelu Bălan), născut în Botoşani.

Şi băieţii plâng câteodată?

2010-03-24T00:06:00.002+02:00

Ori am cunoscut numai tipi insensibili, ori... dar mă gândeam zilele astea (acum nu mă mai gândesc aşa intes la lucrul acesta, pentru că azi nu-mi mai pasă), dacă bărbaţii suferă cu adevărat. Din iubire, mă refer. Presupun că au probleme serioase şi ei şi suferă că nu pot înainta un nivel din jocul preferat, că nu se mai aprind proiectoarele de la batmobil, ori că nu pot prinde job-ul ăla mai bun la serviciu, sau că partenera le-a pătat pantalonii preferaţi când i-a spălat. Chiar studiam zilele astea câteva situaţii din cercul prietenilor mei şi am din ce în ce mai împământenită ideea că lor nu le pasă cu adevărat de sentimente, altele decât ale lor.

Şi tot studiind problema în ultima vreme, am observat cum unii îşi caută justificare în lipsa de afecţiune (din partea mamei eventual) ori sunt geloşi pe atenţia pe care o primeşte ea din partea celor care o iubesc, cum alţii sunt băieţi tupeişti şi o iau tare pe parteneră, pe principiu` "ăsta-s eu, draga mea, take me as I am sau te părăsesc şi ştii că nu poţi trăi fără mine". Mai sunt şi alţii, mai docili, nu pentru că iubesc sincer şi necondiţionat ori sunt fanii compromisurilor, dar aceia chiar nu au ORICUM nimic de zis. Never. No opinion-guy.

Recunosc că sunt tentată să tratez cu superficialitate majoritatea bărbaţilor, aşa cum îmi lasă şi ei impresia că ar fi. Am cunoscut bărbaţi inteligenţi (slavă Domnului, nimic nu-i mai frumos pe lumea asta decât un bărbat inteligent), talentaţi, eleganţi şi atenţi. Nu mulţi din păcate! Dar chiar şi aşa, cum se comportă bărbaţii adevăraţi când suferă din iubire?!

Mă rog, am ales un subiect tipic feminin, cum, uimitor, nu-mi stă în fire! DAR, dacă tot mi-a fost invadat weekendul trecut cu astfel de subiecte, I couldn`t help but wonder: dacă asta-i doar un joc pentru ei, atunci care este miza?

Ask me!

2010-03-23T21:57:00.006+02:00

DA, v-aţi prins, din nou leapşa, de la Gânduleţ this time. Chestionarul lui Proust pe numele ei, al lepşei zic. Deşi, într-un mod uşor de realizat, nu-s bărbat, nu refuz femeile nici eu (a se nota spre interpretări multiple).

1. Principala mea trăsătură: Tre` să fie musai pozitivă? So, principala mea trăsătură ca om de succes care sunt? Am două trăsături care m-au ajutat mereu să reuşesc: UMORUL şi DOCUMENTAREA (în ordinea asta).

2. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un barbat: INTELIGENŢA

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: LOIALITATEA

4. Ce preţuiesc cel mai mult la prietenii mei: POVEŞTILE LOR

5. Principalul meu defect: îmi piere rapid interesul

6. Îndeletnicirea mea preferată : (în primul rând: God, cine mai foloseşte cuvântul ăsta în 2010?) trebuie să recunosc că acuşica ar fi scrisu` pe aici pe blog... mâine-mi TRECE ORICUM! :)

7. Fericirea pe care mi-o visez: Eh...

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: să rămân singură.

9. Locul unde aş vrea să trăiesc: aici şi oriunde. omul sfinţeşte locul.

10. Culoarea preferată: violet.

11. Floarea care-mi place: carnations.

12. Pasărea mea preferată: rândunica.

13. Prozatorii mei preferaţi: Rebreanu, Balzac, Oscar Wilde (top 3, ajunge? da?)

14. Poeţii mei preferaţi: Eminescu, Shakespeare, Homer (top 3 again)

15. Eroii mei preferaţi din literatură: Moromete, Apostol Bologa şi trebuie să recunosc Mephisto al lui Goethe.

16. Eroinele mele preferate din literatură:Vitoria Lipan, Lady Macbeth, Madame Bovary.

17. Eroii mei preferaţi din viaţa reală: cum am mai zis, am întâlnit cel mult oameni de la care am avut ce învăţa, categoric, dar OAMENI, nu eroi.

18. Ce urăsc cel mai mult: egoismul.

19. Greşelile care-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: cele neintenţionate (but I`m still counting them)

20 . Deviza mea : Destinul lucrează prin amănunte.

Acum nici nu ştiu cui s-o trimit mai departe, la cât de repede se mişcă lepşele astea şi din toate direcţiile.. Eh, eu înşir câteva persoane, vedeţi voi ce şi cum... IzuH, Cris-Mary, coOkie Jar, Orry, Molie, Radiaa, Offshore, Machiaveliq, Adrian Manolache and cine mai doreşte, cine mai pofteşte....

Historia de un amor

2010-03-22T12:42:00.002+02:00

Am fost aseară la concetrul Mandinga, mult lăudat şi aşteptat... Historia de un amor.

Conceput ca o piesă de teatru, prezentat de Mihaela Rădulescu, spectacolul a trecut prin diversele stadii ale unor poveşti de amor. De la inocenţă (copii dansând şi jucânduse pe scenă) într-o Cubă a anilor `60 plină de restricţii, dar pură, la o adolescentă (cu dansatori pasionali) împotrivită mereu sistemului în anii `80, până la maturitate emoţională cu eleganţa unui vin aprins de iubire la o cină târzie în noapte, cu frustrări dar şi cu pasiune acumulată, transformată, într-o etapă dedicată comunismului din România şi o încheiere ca un amestec între Cuba şi România prezentului (piesele mandinga cunoscute, ceva salsa, ba un Şaraiman şi câteva mixuri lăutăreşti româneşti).

Frumoasă ideea, talentaţi dansatori, o prezentatoare care are mare noroc că este spontană, cu nişte ţinute interesante, prima reprezentând cumva tradiţionalul port al cubanezelor, iar celelalte două ţinute i-au scos în evidenţă calităţile, înnăscute sau chirurgical dobândite, nici nu mai contează, Ingrid Vlasov probabil, a reuşit să o îmbrace, ca de fiecare dată, BINE pe Mihaela Rădulescu. O să vedem pozele prin ziare.

În rest, muzică bună, o trupa live de excepţie, s-au jucat cu publicul, au făcut spectacol, vedetele au fost şi ele prezente: Dani Oţil (Mihaela R. a avut grijă să facă o referire la iubirea lor), Mărgineanu, Horia Brenciu (care sper că a învăţat de la dansatorii de pe scenă cum se face o priză), Marian Ionescu and so on...

Soliştii simpatici, Alejandro mult adorat de femei, Elena de bărbaţi şi tot aşa. Talentaţi oricum. Nu sunt mare fan Mandinga, am profitat doar de nişte invitaţii cu locuri centrale în rândul al 2 lea, dar pot spune că a meritat. Mi-au plăcut melodiile internaţionale pe care le-au interpretat: Represent Cuba, Comandante Che Guervara, La vida es un carnaval, Guantanamera etc. A fost atmosferă, s-a dansat şi aplaudat.

Faze funny: o puştoaică dansatoare a ratat ieşirea de pe scena alături de grupul cu care dansa, dar o prietenă salvatoare a ajutat-o într-o manieră spontană şi originală, un cuplu de dansatori seniori au aruncat eşarfa roşie cu care se jucau (light motivul pasiunii dansului lor) fix pe cadrul camerei mobile aflat de-a lungul scenei, blocând-o desigur, iar nişte săruturi demne de reclamă la guma de mestecat s-au petrecut între dansatorii adolescenţi.

La sfârşitul concertului s-a creat un uşor haos, fără vreun semn de-o oarecare ordine, dar overall un concert ok... Nu regret că am fost.

Congratz, Mandinga şi la mulţi ani pentru cei 7 ani!

JAGGED LINES

2010-03-21T18:37:00.001+02:00

Am fost aseară la Van Gogh Grand Café (str. Smârdan nr. 9) pentru o proiecţie foto în cadrul festivalului de film documentar ONE WORLD ROMANIA.

Artistul este un fotograf român, pe nume Cristian Movilă, a cărui muncă e recunoscută pe plan international, fotodocumentarele sale pe teme sociale fiind publicate în ziare şi reviste precum New York Times, Naţional Geographic, Newsweek, Time Magazine, Independent on Sunday Review, The Sunday Times Magazine, The Telegraph Magazine, Paris Match sau Stern. (sursă: prezentare eveniment Millenium Communications)

Organizare drăguţă, locaţia la fel. La etajul cafenelei pe care o vizitez deseori cu mare plăcere, fotografiile erau proiectate în ambele încăperi de la etaj şi pe vecinul BNR (mă rog, erau proiectate pe un ecran poziţionat pe o laterală a sediului BNR, pentru a putea fi văzute de trecători). Nu am înţeles exact ce era cu mesele înalte în jurul cărora puteai poposi (tu sau / şi paharul tău de vin ori gustarea) şi mai exact de ce aveau mesele acelea nişte picioare precum rădăcinile unor trunchiuri uriaşe, mult ieşite în afara circumferinţei coroanei. După imaginea descriptivă de mare senzaţie pe care v-am creat-o, am să vă explic de ce mi s-a părut uşor nepotrivit: pentru că se tot împiedica lumea de picioarele respective, se tot clătinau mesele, se spărgeau pahare cu vin roşu, în direcţii destul de greu de controlat.

Revenind, speciale fotografiile acestui tip care s-a tot plimbat prin lume, mi-a plăcut cea din categoria Romania: 20 years from Revolution, care începea cu o poză de-a lui Ceauşescu pe o plasmă :)) Simpatic. Cristian, am înţeles de la unul din organizatori, că a făcut una dintre cele mai bine vândute fotografii ale trupei Metallica, în cadrul concertului susţinut în România în vara lui 2008. Mai interesant e că nu ştia cine este Metallica.

„Am avut assignment de la New York Times Magazine. Nu stiam nimic despre Metallica. Stiam ca e o trupa rock, stiam de ei, dar eu nu ascult muzica asta. Eu sunt cu jazz, muzica clasica. Si le-am zis foarte simplu, inainte de concert: <>. Si au inceput sa rada. Le-am zis: <>. Un reporter de la New York Times, Ben Ratlifff, a venit special pentru ei aici”, spune Cristian. (sursă)

Da, ştiu, mulţi invidioşi dintre voi, care ar fi vrut să stea face to face cu Metallica îl condamnă acum pe Cristian.

Despre fotografiile expuse aseară, despre cele din cadrul categoriei UNFINISHED DREAMS şi despre toate celelalte, nu pot găsi cuvinte potrivite, cu tot talentul meu de-a abera la nesfârşit ori de a face analogii ironice.

Mai bine, dacă aţi ratat evenimentul, vă las să vă uitaţi singurei aici.

"Yea, though I walk through the valley of the shadow of death, I will fear no evil: for thou art with me; thy rod and thy staff they comfort me. " Psalm 23:4

P.s.: Foarte de gaşcă Oana D. - P.R. Executive Director-ul de la Millenium ;)

Vorbeşte pe limba lor...

2010-03-20T00:12:00.000+02:00

Oare o înţeleg caii?
Da, de obicei ignor video-urile acestea, le comentează alţii mai talentaţi decât mine. Dar, ca tribut... un talent, DIFERIT, bravo!

Oh, and RIDE IT, big mouth!

Vezi mai multe din Emisiuni TV pe 220.ro

Mai bine fără rău

2010-03-19T23:20:00.002+02:00

Puţine lucruri mă enervează cu adevărat pe lumea asta. Pe majoritatea le găsesc chiar uşor amuzante, aşa cum găsesc orice ironie, răutate, glumă proastă... Mă rog, nu mă ating lucrurile care pornesc spre mine cu intenţia de a mă răni. Phiu şi am uneori nişte zileee... cam aşa cum a fost cea de azi. Dar asta-i frumuseţea vieţii, cu bune, cu rele. That`s the game!

Şi totuşi cred că am descoperit ce nu suport. Egoiştii şi egocentriştii. Mă rog, au şi ei rolul lor în lumea acesta, dar nu ştiu cum naiba, i-am atras pe majoritatea ÎN JURUL MEU! Şi ce-i mai dur, e că oamenii ăştia te rănesc cel mai rău, întâmplător sunt cei la care am apucat să ţin foarte mult.

Nu scriu ca să fiu compătimită ori ca să îmi spuneţi că poate privesc greşit problema şi chiar nu trebuie să urăsc pe nimeni. Oricum de ură încă nu-s capabilă. Scriu pentru că mă eliberează şi aşa îmi face loc de alte supărări... şi coada e mare. Cred ca există dreptate în lumea asta, divină sau nu, cred că hrana unui egoist i se va reîntoarce prin intestine, cred că toată atenţia de care doreşte să aibă parte în mod constant fără să îi pese de nevoile celorlalţi îi va provoca greaţa! Pentru că sunt nişte superficiali. Pentru că atenţia pe care o primesc nu se va opri niciodată. Dacă eu voi renunţa să i-o ofer egocentristului, o va căuta în altă parte, căci indiferenţa îi chinuie pe egoişti precum căpuşele pe căţeii maidanezi. Şi căutarea lor va fi mereu departe de indiferenţă. Aşa că sper doar să li se facă greaţă! Greaţă de la cât au ros din inima mea.

Şi eu mă rog să găsesc puterea să mă depărtez de lumea lor. Şi mă mai gândesc că ni se întâmplă de obicei ceea ce merităm. Ok, aş putea să înşir câteva motive.

DAR ei primesc ceea ce merită?

They shoot happy people, don`t they?

2010-03-18T00:12:00.001+02:00

Cred că oamenii renunţă să fie fericiţi, pentru că fericirea nu e la modă. Simplu!
Şi trebuie să recunosc, că uneori mi-e teamă şi mie să fiu prea fericită, doar pentru că mi-e să n-o consum pe toată. Şi am avut şi momente triste în viaţă şi vor mai fi, de asta pot fi sigură. Dar am noroc de putere, a mea şi a celor din jur, sau aş traduce asta prin ajutor de Sus, printr-o forţă care ne face oricum să mergem mai departe.

Însă ca stare generală, sunt o persoană fericită. Vorba persoanei dragi mie, de când mă plimb prin blogosferă am impresia că duc o viaţă foarte fericită. Ştiu că din punct de vedere psihologic, fericirea este o stare deosebită de împlinire a ceva ce s-a realizat şi a provocat un succes neaşteptat sau mult aşteptat sau aşteptat tensionat. Se manifestă ca o stare euforică încărcată de trăiri intense ce nu numai că provoacă un fel de trăire recuperatorie puternică, ci şi o energizare, o stare de receptivitate şi toleranţă, creşterea dorinţei de a face ca şi alţii să fie fericiţi.

Nu-s ipocrită, ştiu câţi oameni suferă, îi cunosc personal pe unii şi, empatică fiind de firea mea, mi-am dat seama că n-aş fi rezistat nicio singură zi în locul lor. Dar e uimitor cum oamenii aceia NU se plâng, merg mai departe, nu stau în loc, nu cer milă, ba chiar mai AU PUTEREA să zâmbească ori să facă o glumă, ori dacă nu, să reuşească să binedispună oamenii de lângă ei. Sunt un izvor de energie, hrănit probabil, undeva adânc, acolo unde nu ni se lasă la vedere, de frustrări, de întrebări retorice, de suferinţă.

În afară de oamenii aceştia, care au probleme serioase, iar împlinirea şi sănătatea nu a mai ajuns şi pentru ei, există şi restul oamenilor, sănătoşi şi cu putere de muncă.

Am aflat că aceştia din urmă, se pricep foarte bine la ceva: lamentări. Ne plângem când avem 20 şi ceva de ani, mergem la o facultate şi avem (eventual) un job provizioriu şi viaţa e a atât de grea. A trecut valu` şi s-a dus naibii şi noi am rămas ca fraierii iar iluziile şi speranţele noastre au fost duse de val, pretutindeni. Ba chiar ne plângem pentru ceilalţi, ba chiar am înţeles exact ce se întâmplă cu noi şi deja vorbim la nivel macro, despre cât de nedreaptă e viaţa în general, despre conspiraţii generale, despre egalitate, despre locuri potrivite.

Felicitări! V-aţi prins că nu mergem pe drumul cel bun. Hai să comentăm despre asta la nesfârşit. Cu ce ne va ajuta? Ca să avem un nou support group? Ca la alcoolici, drogaţi, femei molestate ori oameni cu probleme de greutate?

Dragilor, nu-i mai demn să plăteşti o chirie în alte state ale lumii, nu-i mai demn să ai un job modest în altă ţară decât România. Corect, e altă civilizaţie, o altă economie şi perspectivă. Dar când nu eşti în stare de prea multe lucruri aici, ce te face să crezi că altundeva vei fi?

Multora ni se întâmplă să nu ni se recunoască talentul, să nu ajungem să facem ceea ce ne dorim în viaţă, iar sistemul de care vă feriţi cu toţii nu ne ajută nici el. Dar dacă lamentările vor fi nesfârşite, lacrimile şi deznădejdea infinite, vor atârna precum un rucsac plin cu pietre, ne va apăsa umerii şi vom înainta foarte greu.

E alegerea voastră, lăsaţi greutatea plângerilor, poate vedem şansa aia daca ne dăm voie să ajungem la ea.
Fiecare, ca individ...

Şi dacă nu vă place mesajul meu, măcar să vă vorbesc aceeaşi limbă:

AGAIN, o leapşă...

2010-03-17T16:45:00.001+02:00

1. În momentele cele mai dificile şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?

Rare momente. Iau majoritatea deciziilor singură şi încerc să-mi rezolv problemele singură. Mereu fac ce SIMT.

2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?

O muscă. Nu ca să stau fără sens pe un căcat, ci ca să profit şi să fiu acolo unde se petrec lucrurile interesante (unde nu mă pot afla aşa uşor în mod normal).

3. Daca ar fi să poti schimba o persoană, care ar fi aceea?

Aş schimba multe persoane, spre binele lor. Nu mă dau de gol, muncesc la asta.

4. Ce ai face pentru liniştea ta sufletească?

Mai multe lucruri bune.

5. Care crezi ca a fost până acum cel mai important moment al vieţii tale?

Întregul meu parcurs de până acum. Am ajuns să am la 23 de ani ceea ce alţii pe cont propriu nu pot avea la vârsta asta (o concluzie bazată pe generalizare: majoritatea + 1). Şi dacă o să mai am şi sănătate şi de acum încolo mi-ar fi suficient.

Întrebările astea existenţiale merg către: Izuh, Machiaveliq, Molie, Gold, cOokie Jar, Radiaa şi cine mai vrea să-şi piardă 2 minute preţioase din viaţă ca să dea 5 răspunsuri.

Never on a leash

2010-03-15T13:25:00.001+02:00

Am fost, duminică, într-o lungă plimbare prin Bucureştiul însorit. Aux pieds. Ce poate fi mai frumos? Parcuri, străzi, flori, oameni, agitaţie, ochelari de soare. Am sfârşit plimbarea pe străzile de peste drum de Circul Globus (Ştefan cel Mare), mai exact pe Str. Domniţa Ruxandra nr 15, la Verde Cafe. Nu mă pricep la fel de bine la făcut reviews ale locurilor foarte drăguţe în care ne duce pasul, precum reuşeşte Machiaveliq, dar o să mă străduiesc să-i laud suficient pe cei de la Verde Cafe, pentru că au o locaţie foarte interesantă.

Am să mă ajut de faptul că se prezintă foarte bine pe facebook şi o să adaug cuvinte de laudă pentru atmosfera reconfortantă. Am putut rămâne acolo doar timp de o oră (trebuia să ajung în alt loc), dar mi s-a părut extraordinar de relaxant. M-a ajutat designul special, operele de artă, meniul handmade, originalitatea, îngheţata făcută în casă, limonada bună şi cafeaua aromată. E locul unde poţi veni să-ţi citeşti cartea preferată, să lucrezi la proiectul acela pentru serviciu, să-ti răsfoieşti paginile preferate de internet, să îţi iei prietenii la o bârfă relaxantă... Abia aştept să fie suficient de cald ca să se poată face lucrurile astea şi-n grădina Verde Cafe.
Una din pasiunile mele ar fi mâţele, speciale şi fiţoase, delicate şi totuşi puternice. În Egiptul Antic, ele erau adorate ca animale sacre (mama sau universul). Ştiţi deja asta, nu vă mai plictisesc cu lecţii de istorie a pisicilor. Cred cu tărie că sunt speciale.

La Verde Cafe există (deocamdată) vreo 3 mâţe: Obama (v-aţi prins că este negrul de mai sus), Liz Taylor şi am uitat cum o cheamă pe a 3a (tot o negruţă simpatică), asta pentru că e specială, retrasă şi foarte ZEN, după cum spunea Claudia, care ne-a întâmpinat acolo călduros. Am spuns că sunt deocamdată 3 mâţe, pentru că Liz e graviduţă. Şi tare sociabilă şi alintată.

De vreo 2 zile, nu ştiu de ce naiba (sau cred că ştiu), am avut mici dureri de stomac (un început de gastrită probabil, sau cum se traduce faptul că nu mănânc la timp, nu mănânc ce trebuie plus puţin stres şi oboseală etc). Liz a stat pe lângă mine pe tot parcursul vizitei la Verde Cafe, mi-a masat abdomenul, serios, cu lăbuţele ei, ca un maseur profesionist, plină de căldură însă şi iubire. Da, ştiu că pisicile fac asta, se aşează pe locul dureros, simt duferea ori suferinţa. Apoi, a adormit pe mine, cu burtica ei mare şi caldă şi cu toţi cei minim 4 puiuţi ai ei (cred). Aflăm peste aproximativ 3 săptămâni....

Oricum, vizitaţi Verde Cafe, dacă vă place atmosfera bună, arta, originalitatea ori dacă vă plac evenimentele drăguţe, precum cel din 27 martie, când Verde Cafe se alătură tuturor celor care susţin ORA PĂMÂNTULUI, prin organizarea evenimentului numit La lumina lumânării.

I shall be there... :)
You must be there also!

Tradiţii de nuntă

2010-03-12T20:11:00.000+02:00

Mi-am adus aminte, cu ocazia postului meu cu filmuleţul de la nunta aceea la cort (unde este rănită miresica de prea binedispusa invitată), de un eveniment simpatic la care am fost anul trecut parcă. Nunta unei bune prietene din copilărie. Copilăria mea presupune, printre multe lucruri frumoase specifice oraşului Bucureşti în care m-am născut, şi momente interesante petrecute la bunici. Sunt foarte norocoasă că am avut parte de bunici la ţară. Pe unii în judeţul TR, iar pe ceilalţi în AG. Dacă în TR lumea se străduieşte să ţină pasu` cu civilizaţia, şi mă refer aici la bârfe stil cancan (acolo şi pisicile bârfesc), la cuptor electric pentru pâine şi cele mai noi discuri cu manele, în AG chiar am impresia că fac acel pas înapoi în timp, la lucruri sfinte, la slujba de duminică, la promenadele prin pădurile dese, la cules de alune şi zmeură. Dar despre asta am să vorbesc într-un alt post lacrimogen.

Acum, hai să completăm obiceiurile şi tradiţiile de nuntă la români. Ziceam că prietenele mele au început să se mărite. Ca majoritatea nunţilor la ţară, se întâmplă în prag de toamnă. De ce? Un motiv serios ar fi faptul că tocmai s-a făcut vinul din butoaie bun de băut, iar ţuica din putini a prins aromă excelentă de corcoduş sau prun.

Conjunctura? O relaţie serioasă de vreo 3 ani, un copilaş de aproape 1 an, iubire maximă şi viitor prosper la sat.

Locaţie? La cort. Ca toate nunţile din sat. Un singur cort, mai multe nunţi (nu în acelaşi timp). Unde găsim cortul? La o singură persoană, anume cea care păstrează şi mesele lungi şi băncile pentru pomană şi parastas. Da, ironic. Cristelniţa pentru botez este, Slavă Domnului, în biserică. Sau mai ştiu eu ce fac cei 3 băieţi şi o fetiţă ai preotului Mitică, atunci când se joacă slobod prin curtea bisericii?

Ah, înainte cu o seară de nuntă, toţi copii şi tinerii necăsătoriţi din sat "joacă bradul". E o petrecere unde se împodobeşte un brad cu diverse porcării kitschoase, brad ce va sta mândru în poarta gospodăriei unde se ţine nunta (la casa ginerelui). Uneori se mai pune cortul în DRUM. Dar nah, toţi sunt înţelegători, iar pentru rarii trecători se găsesc rute ocolitoare.

Evident, în ziua nunţii, după cununia religioasă, se plimbă alaiul miresei pe la fântânile din sat, se stropeşte cu busuiocul şi apa proaspătă din fântâni la răscruce de drumuri. În periplul ăsta, fratele de mână (aka groom's best man) ţine bradul împodobit în mână, iar fetişcanele pline de slipici şi tocuri dansează de rup pietrişul de pe drumuri şi mai chiuie de le sar plămânii! Plus alte obiceiuri pe care jur că nu le mai reţin. Ah, faza cu gătitu` miresei se întâmplă mereu în DRUM, în faţa casei miresei, unde domnişoara de onoare ţine o oglindă mai mare decât ea în mână, iar naşa îşi arată talentele de fashionistă cu voalu` miresei. Tragic!

Găteală mare, se duce lumea la oraş înainte de nuntă, se cumpără ţoale, se fac unghiile cu lac alb sidef, se fac cocuri tip sarma, se presărează din greu sclipici şi se achiziţionează blanuri ieftine pentru umerii dezgoliţi ai protagonistelor în prag de toamnă. De asemenea, se cumpără Cola la 2 L, Fanta tot la 2L (asta la nunţile celor mai înstăriţi) şi apă minerală. După cum urmează, pozele vor grăi, ţuica şi vinul sunt servite pe principiul refill technology, aka orice sticle de uz decent găsite prin bătătură (regionalism pentru curte şi împrejurimile casei) se vor aşeza pe masă pline cu licoarea specifică.

Se mai cumpără şi maxim 2 sticle de whiskey, gin sau coniac. Dar atât! Ca să stea pe masa mirilor şi a naşilor ţanţoşe şi să denote bunăstare, belşug. La nunţile cu naşi bogaţi, afacerişti (deţinători ai discotecii din sat ori a unor tarabe prin Roşiorii de Vede sau Alexandria), astfel de băuturi se mai află şi pe masa invitaţilor din partea naşilor.

Măncarea... Mâncarea se prepară de cei mai talentaţi bucătari din sat (mereu aceiaşi), femei şi bărbaţi. Se fiebe bucatele în tuciuri imense, aranjate în lateralul cortului, astfel încât intrarea cu bucatele să fie strategică. Mai ales că reprezintă un moment important al nunţii şi astfel au şi câte un cântecel frumos interpretat de trupa de muzicanţi angajată pe parale grele. Aşadar, se întrerupe orice acţiune, se anunţă cu bucurie sosirea aperitivelor, a sarmalelor, a fripturii etc. Observaţi că sunt şi inventivi la transportul farfuriilor către mesele nuntaşilor! Nu domne, nu au şi roţi inventivele maşinării. Pe jos e pământ şi pietriş proaspăt adus cu căruţa de la râul Vedea, pentru fastuosul eveniment.

Muzică din greu, dedicaţii de asemenea, boxe puternice prin tot cortul, băutură la greu, hore şi sârbe în cort sau în faţa lui, ca să ştie lumea că e petrecere mare. Şi uite aşa le intră femeilor tocurile în pietrişul afânat şi uite aşa răguşesc muierile de dragu` mirilor şi uite aşa se mai duce o fată tânără din vizorul flăcăilor din sat.

Asta ar fi nunta... pe undeva prin inima Câmpiei Române. Sau oricum, lucrurile importante de pe parcursul ei.

Data viitoare vă povestesc despre obiceiurile de nunta ale moldovenilor de peste Prut.

Şi când o să am starea, despre celelălalt eveniment suficient de însemnat, înmormântarea. Ei, sunt părţi interesante şi acolo. De comentat :))

Opinia învinşilor...

2010-03-11T15:55:00.000+02:00

Cei de la happy fish m-au amuzat teribil azi. Probabil ati văzut deja. Oricum, merită postat:

Ah, v-am mai zis cât mă bucur că n-a luat Avatar Oscarul, da? :))

Ms Angi ptr link!

Pentru a nu te contrazice ai nevoie de principii solide

2010-03-11T15:25:00.002+02:00

... sau de o excelentă memorie?! (V. Butulescu)
10 principii pe care le urmez (leapşă primită de la Cris Mary) şi 10 principii personale (leapşă primită de la Molie). Presupun că e vorba de acelaşi lucru, purced, astfel:

I. Mulţumesc pentru leapşă!

II. 10 principii

Vorbeşte după ce eşti sigur că ai ascultat tot ce era nevoie să ştii.
Nu te plânge, pentru nimic (pentru tine, pentru alţii, pentru ţara în care locuieşti), ideea e că lucrurile de genu` ăsta sunt hoţi de timp.
Dezvoltă-te mereu inteletual, fă uz de orice circumstanţă, nu te opri niciodată din învăţat - orice.
Observă lucrurile frumoase din lumea în care trăieşti, oricât de grăbit ai fi, lucrurile acelea sunt reale, nu trebuie să faci niciun efort ca să ţi le imaginezi. Deci, bucură-te de ele!
Ţine minte! Toate gesturile frumoase ale celor din jur şi fii recunoscător pentru ele. Şi mai ţine minte şi greşelile care ţi se fac (apoi le operezi după stil: le dai numitor comun, le reduci la absurd, etc)
Nu pierde vremea cu rătăciri şi ezitări!
Fă-ţi timp să râzi: de aceia din jurul tău care sărind prea sus, precum maimuţele, ajung să li se vadă foarte bine curu` gol, de orice glumă bună, de orice situaţie penibilă în care te vei găsi cu siguranţă la un moment dat.
Iubeşte! Nu e nimic rău în asta. Evident că ţi-o şi iei în viaţa asta, dar e important să iubeşti, face bine la suflet!
Ieşi din casă doar dacă arăţi decent. Ce naiba, cât poate să îţi ia? Pentru femeie: nu există zile proaste, când ai chef să arunci pe tine haine fără vreo logică şi să-ţi prinzi părul precum prind ţiganii măturile duse la vânzare-n obor. Pentru bărbat: şterge-ti încălţările no matter what, potriveşte-ţi pantalonii de costum ca să nu vedem şalvari peste pantofii cu vârf ascuţit (IAC), taie-ţi unghiile, nu sta cu mâinile în buzunar, foloseşte mereu parfum şi rade-te!
Călătoreşte! E forma cea mai frumoasă de a învăţa, de a te relaxa, de a te regăsi în tot şi orice!

III. Trimit leapşa către: Machiaveliq, Geanina Lisandru, IzuH, Freyja, Adrian Manolache, Джордж Эндрю, COokie Jar şi cui mai doreşte! (sry dacă aţi primit deja, nu mă supăr dacă nu acceptaţi etc)

Alice in Wonderland

2010-03-09T22:57:00.000+02:00

Am văzut, vinerea trecută (5 martie) cu gaşca, Alice in Wonderland la Multiplex, 3D. Multe ecranizări au tot fost de pe urma romanului Alice's Adventures in Wonderland de prin 1865, scris de Ben COOK (sau Lewis Carroll dacă preferaţi pseudonimul), pe care cu plăcere îl citeau Queen Victoria sau Oscar Wilde. Când eram mică, pot spune că nu era povestea mea favorită. Cauza este probabil, nu neapărat lipsa imaginaţiei (ca orice copil de 10-12 ani, aveam din abundenţă) însă dorinţa de-a mă agăţa de realitate, pe care încă o cultiv, m-a făcut să încadrez povestea lui Alice în categoria lecturilor nonsense, fără prea mari tâlcuri, la vremea aceea.

Interesantă viziunea lui Tim Burton (regizor), el reduce acel nonsense de care vă vorbeam, iar brusc totul începe să aibă logică şi să devină o satiră clară la adresa societăţii: individul rătăcit care încă-şi caută rostul în viaţă, doza de nebunie pe care unii dintre noi o avem, neînţelegerea ca răspuns din partea societăţii, supuşi falşi cu gesturi interesate care se prefac părtaşi ideilor ori suferinţelor tale, eterna luptă între bine şi rău, binele învinge, alegerea între cele două lumi (cea reală şi cea imaginară), răzvrătirea împotriva sistemului, copii care-şi iau viaţa în propriile mâini, cu seriozitate şi eventual, totul în memoria a ceva sau a cuiva.

Şi toate astea, într-un film presărat cu Johnny Deep în rolul Pălărierului Nebun, cu Mia Wasikowska în rolul lui Alice (cea de 19 ani, în ecranizarea actuală), cu Anne Hathaway în rolul Reginei Albe (the good one) şi cu Helena Bonham Carter în rolul Reginei Roşii (the bad one) and more.

În rest, de menţionat: o zi specială din calendarul Wonderland numită Frabjous Day, un dans interesant (futterwacken) al Pălărierului Nebun, un machiaj senzaţional la Johnny Deep, celebra, deja, replică a Reginei Roşii - "Off with their heads!" şi overall aplauze pentru casa Disney.

"There is a place. Like no place on Earth. A land full of wonder, mystery, and danger! Some say to survive it: You need to be as mad as a hatter." The Mad Hatter

Vizionare plăcută!

Ziua bărbatului

2010-03-09T12:18:00.001+02:00

Multe femei ar zice că ziua bărbatului e în fiecare zi.
Parcă se votase pentru un 5 mai ca fiind ziua bărbatului?!
Anyway, mă simt datoare, moral vorbind, să cinstesc bărbaţii printr-un post.

În general pentru toţi bărbaţii din blogosferă, începând cu cei de la blogroll şi continuând cu toţi cei ale căror pagini le citesc şi comentez mereu cu plăcere.

În special pentru:

My D. - pentru că e slăbiciunea mea supremă, pentru că reuşeşte să mă influenţeze mereu în bine, pentru că niciodată nu m-a dezamăgit, pentru că e mereu acolo când am nevoie, pentru că sper să aibă şi copiii mei un astfel de tată, dar mai ales pentru că îi semăn enorm şi lucrul ăsta m-a ajutat cel mai mult în viaţă!
Whoever does not have a good father should procure one.
Friedrich Nietzsche

The Mister Big in my life - pentru suficiente motive pe care nu încetez să le tot descopăr, chiar şi după atata vreme. Şi pentru toate momentele în care mă face să râd, pentru momentele în care se opreşte să mă surprindă şi pentru că mă iubeşte.

"Love means never having to say you're sorry"

Eugen - pentru că nici nu ştiu de unde să încep şi unde să mă opresc, pentru lucruri fără graniţă, pentru admiraţie şi pentru că nu găsesc niciodată momentul potrivit să spun cu adevărat mulţumesc!

"Things turn out best for the people who make the best of the way things turn out."

Snoop - pentru că ne ştim de multă vreme, pentru că, fără să ştie, mi-a adus un lucru preţios în viaţă, pentru că e sincer şi pentru că merită mai mult.

"The state of your life is nothing more than a reflection of your state of mind." Dr. Wayne W. Dyer

Adi - pentru că am petrecut, atâţia ani, suficient timp împreună, pentru că ne ştim calităţile, dar mai ales defectele, pe care încă încercăm să ni le acceptăm; pentru că ştie să se distreze, pentru că e altfel! :)

"A mere friend will agree with you, but a real friend will argue."

Bogdan - pentru că ne-a întregit grupul, pentru că e senzaţional de bun şi atent, pentru că e funny, pentru că te poţi baza pe el şi pentru că mi-a făcut prietena fericită!

"Every person is a new door to a different world."

Andi D. - pentru că e sânge din sângele meu, mândru şi orientat spre scop, pentru că urmează să aibă parte şi şansă, nu doar de eforturi, pentru că ţin la el şi pentru că vreau să nu mai fie aşa departe de mine :(

“So our virtues Lie in the interpretation of the time”

Alex - pentru că e verişorul meu scump cu ochi albaştri, pentru că e cel mai frumos şi pentru că dă din coate :). Pentru că ţin la el.

"A real cousin is someone who walks in when the rest of the world walks out."

Cosmin - pentru că e terapeutul meu în materie de bunădispoziţie, pentru că ştie mereu ce să spună şi pentru că nu ai timp să te plictiseşti lângă el. Pentru că, atenţie fetelor, devine un jurnalist de succes cu un corp sculptat de când merge la sală, pentru acest Adonis, doamnelor şi domnişoarelor, pentru că nimeni nu-i poate rezista. Diagnostic: vrăjită la maxim, fără leac.

“Artists, like the Greek gods, are only revealed to one another.”

Doru - pentru că, spre deosebire de prietenia noastră, el e mereu constant. In a good way, orice s-ar întâmpla, el e MEREU acolo. Îi mulţumesc. Pentru tot.

“Sometimes you put walls up not to keep people out, but to see who cares enough to break them down."

Andi -pentru că poate mai mult şi nu înţeleg ce-l opreşte să-şi demonstreze asta. Pentru că e un om cu suflet bun, pentru că te ajută oricând ai nevoie, pentru că nu-i egoist, pentru că aştept să mă surprindă, din nou, plăcut.

“The Gods cannot help those who do not seize opportunities”

Alexander -because he`s damn smart, smarter then me, and I have a problem with that :P, because he reached my heart with his goodness, because he loves my friend El., because he`s always ready to learn new things, because I`m aspecting to speak only in Romanian with him soon, because he`s a real englishman in... Holland :))

“Wisely, and slow. They stumble that run fast.” William Shakespeare quote

Pentru voi, pentru toţi bărbaţii pentru că nu putem unii fără alţii - şi bine ar fi să înţelegeţi cu toţii asta (la voi, la ăştia mai tineri mă refer).
Pentru că îndoielile şi preconcepţiile moştenite sunt trădatorii care vă fac să pierdeţi calea spre lucrurile pe care le-aţi putea câştiga în viaţă!

"Don't walk in front of me, I may not follow.
Don't walk behind me, I may not lead.
Walk beside me and be my friend."

Şi pentru că tot vorbim de omagii, aduse, iată, azi, bărbaţilor, să-l lăsăm pe Michael să ne cânte, mai ales că-i atât de celebru de când e mort:

Man in the mirror:

Lăsaţi femeile frumoase bărbaţilor lipsiţi de imaginaţie

2010-03-07T23:22:00.003+02:00

Un post necomercial. De bărbaţi uşor de ignorat, pentru femei, un preview pentru 8 martie.
Sunteţi femei. Din acelea extraordinare, toate! :)

În general, un post pentru toate femeile din blogosferă pe care le citesc, începând cu fetele de la blogroll şi continuând cu toate cele ale căror pagini le citesc şi comentez mereu cu plăcere.

Şi în special, un post pentru:

My M. – pentru multe lucruri. Pentru tot ce m-a învăţat, pentru că tot de a spus s-a dovedit a fi adevărat, pentru ce-mi spune încă şi mă încăpăţânez să cred cred că nu-i adevărat. Şi pentru că o iubesc.

A mother holds her children's hands for a while, but their hearts forever.

Mihaela - pentru discuţiile mele cu cea mai scumpă verişoară, născută în aceeşi zi cu mine, ce-i drept, la câţiva ani diferenţă, de la care am învăţat că, oricâte mi-ar spune şi oricâte mi-ar explica, tot am să-i repet anumite greşeli. Dar nici ea nu pricepe că trebuie să-şi însuşească cele mai multe sfaturi. Merită mult. Mai mult! Un citat pentru Mihaela: “How can a woman be expected to be happy with a man who insists on treating her as if she were a perfectly normal human being.”

Vali – pentru că la ea ştiu să mă duc când am nevoie de exemplu de dorinţă de indepenţă, de putere şi curaj. Şi totuşi, pentru că sper să realizeze uneori că trebuie să-i lase pe cei din jurul ei să se descurce singuri, să înceapă să fie egoistă. Ah, am un citat pentru ea:

“În spatele unei femei de succes, se află un bărbat şomer”

Cristina - care mă suportă când am chef de vorbă în pauzele de la birou, pentru că nu am găsit un răspuns pentru care ni se întâmplă anumite lucruri. Pentru că e independetă şi o rog să nu se obişnuiască prea uşor cu asta :). Şi pentru că e om... şi uneori fragilă.

There is a special place in hell for women who do not help other women. ~Madeleine K. Albright

Crisu` - pentru putere, pentru că mereu reuşeşte, pentru că aparent, nu are niciodată probleme, pentru că se spune că a găsit reţeta fericirii şi mai ales pentru că merită!

Îi dedic personajul Charlotte din Sex and the City.

Anamaria – pentru că nu există verbul NU POT când vorbeşti cu ea, pentru că e cea mai bună în ceea ce face şi pentru că nu ar concepe să fie vreodată ALTFEL. Şi pentru că va ajunge departe, dar va fi mereu atât de aproape.

Îi dedic personajul Miranda din Sex And The City:

Ioana – pentru că te poţi baza pe ea, pentru că rareori îţi spune nu (iar atunci sigur e spre binele tău), pentru că are un suflet mare şi pentru că îmi pare rău că nu ştie ce-i mai bine şi pentru ea.

“You don't love a woman because she is beautiful, but she is beautiful because you love her”

Ramona – pentru că ştie să se distreze, pentru că e plina de viaţă şi ironii şi pentru că mă înţelege perfect. Şi pentru că nu ştie niciodată exact ce vrea, în afară de faptu` că vrea să se simtă bine! :)

Îi dedic personajul Samantha din Sex and the City.

Sabina – pentru că o să aibă nunta anului 2010! Şi pentru că nu o să mă chinuie să fiu domnişoară de onoare. Şi pentru că e singura femeie din jurul meu care înţelege ce spun prin FS10N, FBL5N, F-34 etc.

“Women are necessary evils”

Alina – pentru exemplul de tărie, pentru super stabilitate emoţională şi psihică. Pentru că merită multe lucruri bune şi şi-a dat suficient de repede seama de asta.

“Women are meant to be loved, not to be understood.”

Lorre – pentru atât de multe lucruri… şi pentru reuşite, pentru TOATE reuşitele! Şi pentru că o am lăngă mine. Şi ar trebui să profit de ea!

“Women are never stronger than when they arm themselves with their weaknesses”

Izabella – pentru că e uimitor cât de bine poate face lucrurile, chiar şi la vârsta ei. Dar pentru că nu trebuie să i se urce la cap, să nu uite să mai asculte şi de alţii!

“The happiest women, like the happiest nations, have no history”

Elena - pentru că este mai inteligentă decât are ea impresia, pentru că a făcut alegeri bune în viaţă şi pentru că merită să fie fericită. Şi pentru că mi-este dor foarte des de ea. Den Hagen mi-a furat-o! :(

“A woman is like a tea bag, you can not tell how strong she is until you put her in hot water”

Elena T. – pentru că e altfel şi pentru că emană asta de la distanţă. Pentru că e foarte frumoasă şi nici măcar nu a ştiut să se folosească de asta. Şi pentru că îi doresc să se regăsească şi să fie fericită, aşa cum spune că este.

“God made woman beautiful and foolish; beautiful, that man might love her; and foolish, that she might love him”

Monica R – pentru că am avut norocul să o cunosc, de curând, dar să-mi rămână aşa adânc în suflet. Pentru că e un exemplu de orice e posibil. Pentru că a ales, după atâta vreme, România. O îmbrăţişez!

“The woman who runs will never lack followers”

Svetlana – pentru că i-am apreciat mereu tăria specifică oamenilor de peste Prut. Pentru că acum mi-a furat-o Parisul cu mirajul lui, pentru că a dat ceea ce credeam eu că este totul, pentru incertitudine şi de fapt aşa a ajuns să găsească fericirea.

“Men play the game; women know the score”

Bianca - pentru că sper să înveţe ce vrea şi să facă mişcări altfel decât la impuls. Şi pentru că e super tipă!

“It is the woman who chooses the man who will choose her.”

Vă dedic tuturor melodia de mai jos, tuturor celor menţionate şi tuturor fetelor care mă citesc:

Ah, fetelor, eu o să-mi atribui, dacă vă întrebaţi, doar pentru azi, personajul Carrie din Sex and The City. Din două motive: trăiesc pentru iubire şi-l am pe Mister Big :))

Funny?

2010-03-05T19:50:00.000+02:00

Hah...

Que esta noche es la más fría, y no consigo dormir

2010-03-05T13:15:00.002+02:00

As a decrepit father takes delight
To see his active child do deeds of youth,
So I, made lame by Fortune's dearest spite,
Take all my comfort of thy worth and truth.
For whether beauty, birth, or wealth, or wit,
Or any of these all, or all, or more,
Entitled in thy parts, do crownèd sit,
I make my love engrafted to this store.
So then I am not lame, poor, nor despised,
Whilst that this shadow doth such substance give
That I in thy abundance am sufficed
And by a part of all thy glory live.
Look what is best, that best I wish in thee.
This wish I have; then ten times happy me!
W.S.

People who Support Same Sex Marriage

2010-03-04T23:56:00.001+02:00

Am fost întrebată astăzi de cineva dacă am ceva împotriva minorităţilor sexuale? Într-un context funny, desigur.

Bun, am glumit, s-a râs, dar apoi, cum i-am spus şi respectivului, cred ca încep să mă conving de ironia vieţii, cam în acelaşi mom în care mă întreba dacă am ceva împotriva minorităţilor sexuale, primesc acest invite pe facebook: “… invited you to join the Facebook group “I bet we can find 1,000,000 People who Support Same Sex Marriage”.

Funny, yes. Ca mai târziu, după ziua agitată pe care am avut-o azi, plecată de dimineaţă, ajunsă seara târziu târziu acasă, am observat că primesc şi un e-mail cu un clip...

Nu l-am găsit pe youtube, mi-e lene (plus că abia mai tastez din mijlocul pernelor mele colorate) să-l upload eu acolo, aşadar, o să-ncerc funcţionalitatea blogger-ului de a uploada filme cu the film strip icon in the post editor toolbar.
Probabil nu va funcţiona, deci, trebuie să socializăm pe e-mail ca să puteţi vedea integral clipul :))

Efectele alcoolului....

2010-03-03T18:38:00.000+02:00

Si-a cam furat-o mireasa!
Fetelor, dacă vă e teamă să nu plouă la nuntă, să nu vă pătaţi rochia, să nu vă împiedicaţi and etc... NU uitaţi că, se poate şi mai rău!

Ah, şi poate vă gândiţi de două ori înainte să plănuiţi o nuntă la cort...

A laughing pill...

2010-03-03T15:52:00.002+02:00

O pereche de pensionari s-au dus la locul unde s-au întalnit prima dată. Stând în restaurant, bătrânul zice:
- Îţi aduci aminte cum ne-am cunoscut acum 50 de ani? Seara am ieşit din restaurant şi am luat -o pe străduţa aia întunecoasă şi te-am luat pe la spate...
- Bineînţeles drăguţule, că-mi aduc aminte, zice bătrâna şi-i face cu ochiul.
- Ei şi acum în amintirea vremurilor trecute, hai să repetam figura. Plătesc ei nota şi se îndreaptă spre străduţa întunecoasă.
Un tanar care stătea la masă vecina şi auzise conversaţia îşi zice că ar fi interesant să-i urmărească... Se ridică şi se duce după ei. După o vreme, îi urmăreşte de la un colt.
Bătrâna îşi ridică rochia şi îşi dă jos chiloţii şi batrânul îşi scoate pantalonii, o prinde pe bătrâna de mijloc, iar ea se ţinea de gard.

Ce a urmat timp de 40 de minute... l-a lasat mască de jur împrejur zburau picioare şi maini şi asa un sex atletic nu văzuse niciodată. La urmă, picară laţi şi nu se mişcară o ora.
Tânărul şocat rău... aşa ceva nu văzuse în viaţa lui - niciun film, nici prietenii nu avuseseră aşa o experienta şi el nici atat ... nu pricepea nimic.
Hotărât să afle cum fac ăştia de rezistă asa de 50 de ani încoa`, se hotărî să-i întrebe:
- Domnule, în viaţa mea n-am vazut aşa ceva. Cum aţi făcut de sunteţi şi la bătrâneţe aşa de activi??? Şi la tinereţe cum era???
Bătrânul se uita lung la el şi-i spune:
- Acum 50 de ani, în împuţitul ăsta de gard nu era curent electric!

Cum? Mihaela, dragostea lui?

2010-03-02T12:27:00.003+02:00

Haideţi să urmărim, un scurt clip împreună:

Primul lucru care mi-a venit în minte acum, a fost o pildă interesantă din filmul Doubt: o femeie a venit să se spovedească, a spus că ea şi o prietenă au bârfit o persoană şi că se căiesc pentru asta, cer iertare. Preotul le-a spus că NU este suficient.

Înainte să ceară să i se ierte păcatele, să meargă acasă, să ia o pernă şi un cuţit, să urce pe acoperişul casei şi să sfâşie perna complet. Apoi să revină. Ziş şi făcut, revine femeia la preot. I-a povestit că a făcut precum i-a fost cerut. Acum e iertată? Nu, zice preotul din nou. Ce s-a întâmplat pe acoperiş? Femeia i-a spus că a sfâşiat perna şi au ieşit toţi fulgii din ea. Atunci, zise preotul, mai înainte să ceri iertare, adună toţi fulgii care au ieşit din perna respectivă! Femeia, uimită de cerinţa preotului, spune: Mi-e imposibil să fac asta, fulgii au zburat peste tot, pe oriunde i-a dus vântul!

Da, revenind, parcă nu îmi vine să bârfesc despre subiectul posibilei relaţii (de orice gen ar fi ea) între Mihaela Geoană şi Liviu Dragnea. Spun doar, că oarecum, o admiram ca femeie, conducătoare a Fundaţiei Renaşterea, Crucea Roşie şi etc, dimpreună cu toate realizările personale şi profesionale. Mi-a pierut uşor admiraţia, observând cum lasă loc de interpretări prin detalii stupide, cum o doamnă ştim bine că nu ar trebui să facă. Adică, înţeleg că Monica Columbeanu nu va putea cumpăra clasa şi educaţia, că oricâte operaţii şi modificări şi-ar face Bianca Drăguşanu, elegantă în gesturi şi discuţii nu va fi. O parvenită fără minte, nu poate să se depărteze de origini, ba chiar, după cum spune o persoană dragă mie, o maimuţă, cu cât sare mai sus, cu atât i se vede curu` roşu mai mult! Dar Mihaela Geoană, o tipă născută într-o familie bună, educată corespunzător, atentă la imaginea ei şi a familiei ei, nu reuşeşte să acopere mici detalii care strică reputaţia?

Şi apoi, ştiti cum e, nu iese fum fără foc.
Totuşi, I have doubts. I have such doubts.