joi, 29 aprilie 2010

Awesome blogger

Am primit de la Nice acum o săptămână cred, un prea frumos premiu. Acea Nice care se lăfăie acum într-o vacanţă frumoasă prin Spania - frumoasă dar binemeritată mai înainte de toate. Numai munca la nişte articole foarte intresante pe blogul ei trebuie răsplătită.



Am mai primit premiul ăsta, acum câteva luni cred de la vreo 2 persoane, am uitat să-l menţionez.... Poate pentru că nu mi s-a părut la fel de sincer acordat şi de prea frumos prezentat ca la Nice pe blog. Le mulţumesc oricum şi celorlalţi şi-mi cer scuze că nu i-am dat curs pe blog mulţumirii mele sufleteşti.
M-au emoţionat cuvintele de la Nice şi au ajuns acolo unde erau direcţionate.
Aşa sper să ajungă şi aprecierele mele directe şi necondiţionate prin acest AWESOME premiu la: Molie (pentru că pune pucntul pe i), Izuh (pentru că-i o puştoaică isteaţă rău), Machiaveliq (pentru entuziasm şi spirit de observaţie), Vanghelie (pentru ironie şi sarcasm), Black Angel (pentru simţul umorului), Mihai Cuza (pentru că face bine la materia cenuşie), Cris-Mary (pentru că e o femeie specială), Laddy Bug (pentru că tot câştigă premii), George Andrei (pentru acel ceva), Marius Strâncă (pentru idei bune), cOokie Jar (pentru că mă updatează mereu), Offshore (pentru că e tare pregătit), pentru tot blogroll-ul of course... şi... mai sunt câţiva... pe care-i citesc de asemenea des... of, promit să revin după ziua aglomerată de azi şi să completez lista...

O zi bună, vă pup!

Asculta mai multe audio Muzica

luni, 26 aprilie 2010

Hey now, all you sinners...

Şi dacă... nu există Rai?
Unii ar fi tare dezamăgiţi.



Ai ghicit, tare dezamăgită aş fi şi eu. Ah.. nu, nu citeşti vreun script de înger, nici vorbe divine, nu am făcut totu` ca la carte până acum, ca să-mi asigur un loc Acolo Sus. Dar m-am străduit. Şi m-am gândit mult la ce zice Oscar Wilde în Portretul lui Dorian Gray: Singura cale pentru a scăpa de tentaţie este să-i cedăm. Şi totuşi, am văzut cu toţii în cazul eroului său la ce se ajunge. 
Hai să clarificăm puţin minţile perverse. Nu vobesc despre păcate trupeşti, despre orgii, beţii perpetue, minţi înceţoşate de prafuri demenţiale, ierburi nelegalizate ori crime (asta pentru minţile cele mai perverse, care cred că ea, crima, reprezintă pentru unii ceea ce reprezintă arta pentru noi. O metodă de a dobândi senzaţii extraordinare). Mă refer la dorinţe şi instincte de tot felul şi la modul în care reuşim să le înnăbuşim pentru că nu-s corecte, nu-s bune pentru noi, rănesc pe ceilalţi, sunt neprincipiale. Dar unde se duc? Gândul a fost deja aruncat precum un chips pe masa de poker. 
Dacă ne plac oamenii mai mult decât principiile, asta chiar înseamnă că ne place cel mai mult omul fără principii? 

vineri, 23 aprilie 2010

E bine să ai coarne?

Un filmuleţ tare amuzant, de care mi-am adus aminte azi la un pahar de vorbă şi glume pe subiecte, mă rog... diverse, at work (unde-l sărbătoream pe colegul George, desigur):


Vezi mai multe din Funny pe 220.ro


Apoi... se scarpină, nu glumă!

Shit happens

Mai întâi: La mulţi ani tuturor sărbătoriţilor de azi! :)

And now: Un zâmbet pentru o zi frumoasă de vineri?!


joi, 22 aprilie 2010

Laughs and exams...


Phh... şi eu credeam că am o zi ciudată.. Alţii au o întreagă viaţă ciudată!
Un filmuleţ de pe 220.ro căruia i s-a făcut PR şi de dimineaţă la Răzvan şi Dani:


Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

Măi nu ştiu ce să cred despre oamenii ăştia. Că sunt speciali oricum. De obicei vedeam acest gen de filmuleţe şi râdeam of course, dădeam un fw către prietenii mei şi mai menţionam la o bere despre acel amuzant moment care ne-a binedispus pe toţi. Acum am ales să vi-l împărtăşesc şi vouă, nu ca noutate, nu vă înghesuiţi să-mi spuneţi că-l ştiaţi deja, nu asta e scopul. Mă-ntrebam doar ce ne amuză mai mult: o cădere amuzantă, o situaţie penibilă, un om cu probleme serioase la mansardă... să fie comicul de situaţie în general, acela care rezultă din diverse întâmplări, pe cât de neaşteptate, pe atât de hazlii....


Atât a fost momentul meu de respiro... mă întorc la citit despre creare şi deturnare de comerţ. Am un exam la master în câteva ore cu un profesor la care se înghesuie lumea să plătească nu ştiu ce sumă de bani ca să-i asculte prelegerile sale idealiste, de fost ministru al externelor sau ce-a fost dânsul... Persoană care ne anunţă cu eleganţă că nu o să trecem aşa uşor la examenul său. 

Cred că oamenii ăştia au ceva frustrări. Nu pricep cu ce m-ar termina pe mine psihic or profesional faptul că aş avea pentru prima dată o restanţă, ori că nu aş toci pur şi simplu cărţile recomandate de dânsul, cu idei uşor de combătut în multiple feluri. Nu văd ce lecţie ne dă pentru că ne supune unor examene complicate, la care nici nu se prezintă (îşi trimite asistenţii) şi unde trebuie să-mi spun părerea despre comerţul tărilor CEFTA în conformitate cu cele predate de dânsul. Când am încercat să-i explic în ce măsură ne ajută pe noi faptul că învătăm ceva politici comerciale, a schimbat subiectul.

M-aş fi aşteptat ca la o facultate particulară, să am parte şi de alt stil de a mi se preda anumite lucruri. Am mai făcut şi eu la viaţa mea diverse cursuri, plătite desigur, dar tare interactive şi interesante. Şi acum, să dau câteva mii de euro ca să mi se aducă în amfiteatru un politician, fost ministru, profesor şi la A.S.E., cu tot cu aerele de vedetă (când l-am rugat respectuos să vorbească ceva mai tare, să-l auzim, m-a întrebat pe ton serios dacă nu cumva avem de gând să-l înregistrăm)... nu mi se pare că merită banii. Banii aceia pe care, desigur, îi muncesc, la un serviciu minunat pe care-l am şi care mă răsplăteşte pe măsură pentru logica mea şi abilitatea de-a mă conforma lucrurilor şi situaţiilor noi, nu pentru ce-am învăţat la materia numită Politcii Comerciale la cursurile de masterat "Relaţii Economice Europene" în cadrul universităţii unde plătesc taxa menţionată.

The beauty of life! 

Btw.: m-am cam săturat de examenele astea de tip şcoală, tot practic sportu` ăsta de vreo 16 ani... cam aşa ceva...

My regards ;;)

luni, 19 aprilie 2010

vineri, 16 aprilie 2010

Aşa de... dies Veneris


1. Să ne amuzăm puţin:


2. Încă nu ştiu dacă să râdem sau nu:

MICI diferenţe între ţările bogate şi cele sărace: