joi, 27 mai 2010

If I were...

Leapşa de la Cris-Mary! Yey! Mulţumesc...
Deşi am un examen la master în 2 ore pentru care n-am învăţaţ mai nimic... nu m-am putut abţine de la a completa următoarea leapşă as we speak. Start:

* Dacă eram un anotimp… aş fi fost toamna
* Dacă eram o lună… aş fi fost noiembrie
* Dacă eram o zi a săptămânii… aş fi fost vineri
* Dacă eram o parte a zilei… aş fi fost după-amiaza
* Dacă eram un animal marin…aş fi fost delfin
* Dacă eram un animal de uscat…aş fi fost pisică
* Dacă eram o virtute… aş fi fost prudenţa
* Dacă eram o planetă… aş fi fost Mercur
* Dacă eram un lichid … aş fi fost apa
* Dacă eram o piatră… aş fi fost ametist
* Dacă eram un metal… aş fi fost argint
* Dacă eram o pasăre… aş fi fost rândunică
* Dacă eram o plantă… aş fi fost bonsai
* Dacă eram o stare a vremii… aş fi fost capricioasă
* Dacă eram un instrument… aş fi fost chitară
* Dacă eram un sentiment… aş fi fost bucurie
* Dacă eram un sunet… aş fi fost un sunet de vioară (pănă la urmă, ea emite cele mai frumoase şi mai complexe sunete)
* Dacă eram un cantec… aş fi fost Delirul (sau "Râd şi plâng" - primul cântec pe care am învăţat să-l cânt la chitară; suna aşa bine pe voci, ori de câte ori cântam cu prietenele mele)
* Dacă eram un film… aş fi fost The Way We Were
* Dacă eram un serial… aş fi fost Sex and the City
* Dacă eram un oraş… aş fi fost New York
* Dacă eram un gust… aş fi fost acru
* Dacă eram o aromă… aş fi fost de oregano
* Dacă eram o culoare… aş fi fost purpuriu
* Dacă eram un material… aş fi fost dantelă
* Dacă eram o parte a corpului … aş fi fost mâini
* Dacă eram un drog… aş fi fost THC
* Dacă eram un accesoriu… aş fi fost cercei
* Dacă eram o expresie a fetei … aş fi fost încântare
* Dacă eram o materie… aş fi fost limba şi literatura română
* Dacă eram un personaj de desene animate… aş fi fost Jasmin (Aladdin)
* Dacă eram o formă… aş fi fost spirală
* Dacă eram un număr… aş fi fost 10
* Dacă eram o masină… aş fi fost un Aston Martin
* Dacă eram o haină… aş fi fost o rochie (de la Oscar de la Renta eventual)




Oki, dăm şi mai departe frumoasa leapşă, la: Molie, Black Angel, Machiaveliq, Orry, Nice, MadMe, Marius Strâncă, Izuh, Laddy Bug (când termină cu licenţă), Dragos FRD, ÎnvăţătorulChocolate Follie şi cine mai doreşte, cine mai pofteşte... :)

marți, 25 mai 2010

Note: Recesiune

Zicea un nene pe care l-am citat în proiectul de licenţă din 2009 (despre recesiune era vorba, what else?) despre câteva indicii sau sfaturi care ne duc la conştientizarea vremurilor de recesiune şi care ne fac să acţionăm în consecinţă, deci orientaţi spre a le depăşi. După contemplări ale situaţiei înconjurătoare mie sau celor din jurul meu, vă prezint câteva din citatele acelea care au şi mai multă logică acum:

You work longer.
You work harder.
You fake it if your good attitude flags.
You literally practice your "game face" in the mirror in the morning, and in the loo mid-morning.
You forget about "the good old days"—nostalgia is for wimps.
You network like a demon. 
You eschew all forms of personal excess.
You simplify.

You treat small successes as if they were Superbowl victories—and celebrate and commend accordingly.    
You redouble, re-triple your efforts to "walk in your customer's shoes." (Especially if the shoes smell.)
You avoid negative people to the extent you can—pollution kills.
You sweat the details as you never have before.
You mind your manners—and accept others' lack of manners in the face of their strains.
You are kind to all mankind.
You leave the blame game at the office door.
You become a paragon of accountability.
 
And then you pray.

Definitia pesimismului (printr-un banc drăguţ ce umblă pe internet zilele astea):

La Radio Erevan, un ascultător amărît din Romania întreabă:
- De ce trebuie să strângem cureaua în perioada de tranziţie?
Radio Erevan răspunde:
- De gât.


Definiţia optimismului (printr-o lecţie ce trebuie învăţată - şi nici nu contează de cine e predată):






Learning without thought is labor lost.  (Confucius)

joi, 20 mai 2010

Website Story

Am văzut mult lăudatul film (lăudat pe internet, pe la Dobrovolschi pe blog, pe la Cârcotaşi în emisiune şi de Mircea Badea, cu speciale complimente aduse jocului prietenului său, Oreste).

Îmi permit o părere, pe blogul meu, despre filmul vizionat aseară. Întradevăr, un film cu mesaj, dar nu neapărat interesant realizat (Dan Chişu, regizor de astă dată, zicea ceva despre dificila cameră HD Red). Totuşi, Dan Chişu a crezut mult în Website Story (îmi povestea Machiaveliq că ar fi investit singurel în filmul său vreo o sută de mii de euro, sau ceva de genul, iar să faci cu banii ăştia un film ok, e lăudabil).

Sunt câteva momente cu adevărat amuzante de-a lungul fimului, cu replici de senzaţie, bine regizate de Dan Chişu, dar şi mai bine jucate de Oreste, Florin Piersic Jr şi Dragoş Bucur.

Despre povestea filmului, îniţial numit "PAC! Eşti mort!" nu am să insist să comentez, pare să nu fi fost scris un scenariu, ci cumva construit pe parcursul celor 2 săptămâni de filmare (aşa am auzit). Tipica poveste, intriga realizată printr-un moment cu adevărat tragic (când află personajul principal feminin că mama ei nu este de fapt mama ei biologică), apoi răzvrătirea adolescentului şi rezultatul clipelor de neatenţie juvenilă, lipsa unor mâini autoritare şi educative ale părinţilor asupra copiilor încă necopţi.

Soundtrack-ul nu m-a impresionat, muzică românească în totalitate (nu că asta ar fi ceva rău, dar e important să alegi bine), în special melodii de la fetele alea Blaxy, sau cum se numesc, talentate ele, cu voci bune şi măiestroase în a gâdila instrumentele muzicale, dar nepotrivită muzică pentru film, în opinia mea.

Despre jocul actorilor, îmi permit să spun doar că uneori este uşor exagerat şi tinde să pară fals, în ceea ce priveşte personajele feminine tinere (mai ales cel principal). Pe de altă parte, tot Crina Semciuc reuşeşte să joace câteva scene (puţine, ce-i drept) cu o adevărată măiestrie, surprinzând şi oferind trăiri sufleteşti de excepţie.

De Dan Chişu îmi place, am admirat felul în care a ridicat femeile cu care a avut relaţii (take Mihaela Rădulescu as example), le-a educat pot spune, demonstrând adevărata putere a unui bărbat educat şi inteligent. Deşi îmi doresc să nu-i găsesc defecte aparente, a lăsat mult loc de interpretări la întâmplarea cu Manuela Hărăbor şi fiul autist pe care-l au împreună de vreo 20 de ani, acela pe care nu şi l-a dorit domnul Dan Chişu şi nu l-a recunoscut, copil special şi dificil de crescut, căruia nu i-a fost aproape. Manuela Hărăbor este o mamă de excepţie, merită toată stima şi respectul pentru ceea ce-a făcut şi se poate vedea aici. Despre cum este ea ca femeie şi ce anume l-a făcut pe Dan Chişu să spună că nu recunoaşte copii făcuţi aşa, la întâmplare, nu aş putea să mă pronunţ. Fie la ei acolo!

Cu alte cuvinte, mergeţi să vedeţi Website Story!

luni, 17 mai 2010

Seriale

Leapşă după leapşă. De la my dear camarad de blogosferă, Molie aka Moltube (la 5 ani de existenţă youtube, pac şi-un Moltube, premiu pentru selecţii excelente:P).

Leapşa asta este despre serialele pe care le urmăresc / le-am urmărit. O să urmeze ceva penibil, pentru că n-am întâlnit prea multe seriale inteligente, aşa că prefer să mă relaxez cu acelea dintre ele uşor digerabile.

1. Sex and the city: Haide, râdeţi!! I don`t care, da?! :P A fost biblia mea, eram relativ mică şi fraierică, iar urmărind cele 6 serii ale acestui serial, am priceput o grămadă de lucruri şi am învăţat să mă distrez teribil. A contat destul de mult pentru adolescenţa mea, chiar dacă în scenariu era vorba de viaţa unor femei de peste 30 de ani. Foarte bine realizat şi foarte bine construite personajele, bine înfipt în realitate scenariul şi trist de real. Mi-a plăcut şi filmul, Sex and the city - The Movie şi abia aştept premiera celui de-a doilea film acum în mai / iunie. Dar serialul... serialul a fost FENOMENAL! :)

2. The Pacific: Genul de serial bun, acel serial al cărui scenariu nu se scrie după feedback-ul spectatorilor. 1 sezon, 10 episoade, ultimul a apărut în acest weekend. Aşa da serial! Vi-l recomand :)
3. House M.D.: Don`t even try to... da?!

4.Crossing Jordan: e nice şi mă relaxează teribil...

5. The Good Wife: şi nu mă uit DOAR pentru că soţul tipei este actorul care-l interpretează pe Mister Big :P


Mă bucur că (deşi RECUNOSC că începusem să mă uit) am renunţat rapid la vizionarea serialelor:
Prison Break - era un fel de neverending, booring thing for me!
Gossip Girl - hai că am mai îmbătrânit şi eu puţin, nu mai e cazul să mă uit la aşa ceva!? nu?:P
Spartacus - oricât de mult ne-ar plăcea nouă (femeilor) să vedem bărbaţi bine dotaţi, oricât de mult îi incită pe bărbaţi scenele de sex pasional sau nu, piperate cu scenele de lupte gladiatoreşti, e totuşi un serial care nu-mi zice mai nimic. Ar mai fi ceva: dacă vreţi s-o vedeţi goală la 42 de ani pe Xena, prinţesita războinică, oriviţi serialul. Îmi pare rău de actorul principal care are cancer, sper ca Andy Whitfield să-şi revină, are toate şansele.
Desperate Housewives - eh, e prea multă disperare acolo.
 
Dacă-mi mai aduc aminte de vreun serial, fac un later edit. Promit.

Leapşa merge mai departe la: Machiaveliq, Cris-Mary, Orry, Nice, MadMe, Dragos FRD, Chocolatfollie, Marius Strâncă, Izuh, , Învăţătorul şi de asemenea, la oricine mai doreşte să-mi împărtăşească numele serialelor preferate...

Dacă se uită vreunul dintre voi la Tănăr şi neliniştit sau la Lost, să-mi transmită şi dau un premiu pentru răbdare. Este ca şi cum ai citi Shogunul, nope, it is WORSE I think! Tot nu pricep de ce se uită băbuţele la Tănăr şi neliniştit?! Vor muri şi tot nu vor vedea finalul! Cred că acolo în Rai (ptr că acolo se duc băbuţele telenoveliste) cum apare o nouă băbuţă, se face mare cerc şi o întreabă fiecare ce-a mai făcut Victor Newman ăla (mă rog, scuze dacă am greşit numele)...

Facem un top 5 best movies ever, dragii mei?! :)

sâmbătă, 15 mai 2010

Old ones, good ones, big ones?! (songs)

Leapşa de la Machiaveliq...

Melodii vechi pe care le ascult oricând cu plăcere (ordinea e pur întâmplătoare):

Different Dreams - Oscar Benton


Here it is - Leonard Cohen


Belle - Garou, Daniel Lavoie, Patrick Fiori


One last breath - Creed


Shy - Sonata Arctica


Evident, ca şi vouă, celor care aţi făcut deja leapşa, mi-a fost greu să mă rezum la alegerea unor 5 melodii. Asta ca să-l parafrazez pe machiaveliq (căci ştiu că o să subscrie), sper să nu se supere rău pe mine Metallica şi a lor Nothing Else Matters, Cesaria Evora cu al ei Tiempo y Silencio sau cei de la Los Secretos cu a lor Agarrate a mi Maria.

Hai să-mi măresc playlist-ul cu top 5 melodii de la: Molie, Black Angel, Cris-Mary, Orry, Nice, MadMe, Marius Strâncă, Izuh, Dragos FRD, Învăţătorul şi oricine mai doreşte să-mi împărtăşească ale lui /ei preferinţe muzicale...


Bring it on! :)

joi, 13 mai 2010

Daţi-i o palmă, poate-şi revine!

Se întâmplă lucruri la noi în ţară. Lucruri normale într-o perioadă de recesiune, dar cu un timing greşit. Vroiam să nu ating subiectul, nu este mereu elegant să discuţi despre problemele unei societăţi, greu de digerat (problemele), pe care oamenii le iau personal şi reacţionează pe măsură.

Dar mi-a atras atenţia revolta studenţilor, mândria poporului român, învăţăcei la stat şi mai presus de toate, BURSIERI!


 "Da-ţi-i" omului bursa înapoi, nu-i clar c-o merită?! Până una alta, de ce nu mai vinzi tu din cratime? Mai faci  un ban cinstit...
  O fi scris singur? Ori s-a consultat şi cu ceilalţi şefi de promoţie?

Şi dacă tot nu vă ajung banii, mergeţi pe ideea de cultivare a talentului, cum fac şi alţii mai îndrăzneţi. Uite ce bine le iese:

vineri, 7 mai 2010

Toss the dice

Some people think it`s holding on that makes one strong - sometimes it`s letting go. 

Spun asta plecând de la un cadou (un cadou nelegat de o ocazie specială) pe care l-am primit ieri. O carte.  Despre găsirea punctelor tari, a puterii ori a forţei, luaţi-o cum vreţi, în propria persoană (pe plan profesional de data asta - oricât de ciudat sună). Adică nu cred că poţi fi un om puternic doar la serviciu şi un iepuraş speriat, fără autoritate, în viaţa ta de zi cu zi. Am să vorbesc desprea cartea aceasta şi efectele ei asupra mea, după ce o s-o citesc.

Acum am să vorbesc despre alt gen de putere, sau altă faţă a acesteia, căci n-or exista mai multe tipuri. Despre puterea aia necesară ca să mergi înainte. Niciodată n-am acţionat la instinct când a fost vorba de alegerile cu greutate în viaţa mea, deşi s-a adeverit mereu ceea ce-am simţit. Şi poate că aşa ar fi logic. Dacă ne e scris pe bune destinul, scenariul ăsta are atâtea floricele înainte de deznodământ şi atât de mult s-a investit în cadre şi recuzită... Sunt vieţi care merită Oscarul de departe! Păcat că nu se aleg actorii potriviţi mereu scenariului... sau poate asta-i încercarea supremă, iar atunci, cine reuşeşte să joace cât ţine scenariul ăla dificil, merită mai multe premii decât cel mai premiat actor la Oscar. Şi poate că puterea te face să ţii cu dinţii de orice lucru, ocazie, persoană... poate că adevărata dovadă de putere chiar este să eliberezi acel ceva...

Şi poate că "destin înseamnă a lupta deasupra sau alături de viaţă, a-i face concurenţă în pasiune, răzvrătire şi suferinţă." Căci mare dreptate a avut mereu în ceea ce-a zis acest om special, Emil Cioran, şi tare drag mi-e Răşinariu` ăla în care s-a născut, de câte ori ajung în Sibiu, ies din Sibiu şi merg spre Păltiniş (măcar o dată pe an). Anu` ăsta am ratat... de 1 mai am mers în Tg Mureş (trebuie să fac un post special pentru oraşul ăsta).

Pe ce-ţi bazezi deciziile / alegerile în viaţă? Cine sau ce te influenţează? Care e ritualul tău de a privi problema şi de a lua decizia finală? (mă gândeam acum că au fost situaţii când am dat şi cu banu` :)) BAD)



marți, 4 mai 2010

Things that makes me happy

Leapşa... de la super Laddy Bug şi my dear Molie... mulţumesc pentru gând.

Să rezolvăm provocarea şi să menţionez 10 din lucrurile care mă fac fericită:

1. Să învăţ lucruri noi (cel mai interesant e când le fur... de la oamenii inteligenţi cu experienţă de viaţă)
2. Telefoanele mele mobile (ptr că mă ţin aproape de familia şi de prietenii mei chiar şi când nu sunt lângă ei, mă ţin la curent cu noutăţile, ptr că îmi rezolvă rapid problemele, pentru utilitatea lor)
3. My laptop (din aproape toate motivele de mai sus plus alte câteva profesionale)
4. Cinematograful (nu mai are rost să înşirui motivele)
5. Pantofii (mulţi, cât mai mulţi...)
6. Să scriu (de când am învăţat că e mai bine să ascult şi să vorbesc mai puţin, trebuia să-mi consum altfel puterea necontenită de aberaţie )
7. Să conduc noaptea
8. Să cumpăr cadouri pentru familie, prieteni şi colegi
9. Să călătoresc
10. I like that trumpet :))) (adică instrumentele muzicale în general)
 
Asculta mai multe audio Muzica

Ah, cine doreşte, să preia leapşa, vă rog! Nu o să vă stresez numindu-vă, de data asta :P