Copilărie, o promisiune nerespectată

Îmi doream, când eram mică, să rămân o copilă, dacă asta însemna:

- ca părinţii mei să nu îmbătrânească vreodată (cum mi-au şi promis cu ceva ani în urmă, dar par să se ţină de cuvânt deocamdată...)
- să pot să mă plimb cu rolele şi bicicleta toată ziua
- să merg cu ai mei părinţi în toate parcurile tari de distracţie şi să mănâc vată pe băţ până mi se face rău
- să merg după şcoală la vreo colegă, unde să învăţăm coregrafia de la noua melodie a Shakirei sau Britney Spears ori să jucăm Sims (da, nu-s aşa old)
- să fac haine pentru păpuşi şi să le pun extensii de păr, ori să le tund, după caz
- să mă joc şotron, castelu`, frunza, elasticu`, "ţară, ţară, vrem ostaşi", "raţele şi vânătorii" etc.
- să-mi încep dimineaţa cu Tom & Jerry sau The Flinstons

- să merg la bunici şi să fac cu prietenii mei de acolo într-o zi de vară secetoasă o "mumuliţă a ploii"; staţi că vă traduc: ne strângeam anual la câte unul dintre noi acasă, făceam din lut un omuleţ simpatic, pe care-l plasam pe o tăblie de lemn, apoi îl petreceam până la râu (drum presărat cu plânsete şi ţipete şi flori) unde-l lăsam pe individul de pământ să se ducă de-a cursul râului, odată cu toate florile adunate de noi până acolo şi să cerem în schimbul lui zile de ploaie multă, care să domolească setea pământului crăpat şi să îmbogăţească recoltele ce urmau să vină toamna respectivă. Apoi, reîntorşi pe uliţă, ne aşezam pe preşuri cusute la război,  la umbra copacilor de la poartă şi puneam masă întinsă cu ce scotea fiecare din traistă, adus de-acasă; era un fel de pomană a mumuliţei ploii
- să am genunchii mereu juliţi de la atâtea căzături
- să fac pact de prietenie pe viaţă cu ale mele fete şi să îngropăm documentul secret
- să fiu fascinată de fiecare boboc de gâscă sau de raţă care iese din găoace
- să merg cu prietenii mei pe câmp, cu caii bunicilor, să culegem iarbă pentru animăluţe
- să adopt toate pisicuţele părăsite (de câini mi-era frică după ce-am fost muşcată de-al meu)
- să am grijă de puiuţul guguştiucilor din plopii din curtea bunicilor (în fiecare an câte unu` pica din cuib şi o chinuiam pe bunica mea să-i dea apă şi mâncare, şi-l ţineam lăngă sobă până se înzdrăvenea primăvara)
- să am emoţii în fiecare început de septembrie, când mi se cumpără ghiozdan şi rechizite noi
- să-mi repet rolul pentru serbările cu temă de la şcoală
- să fug de la ore ca să jucăm handbal cu celelate clase şi să le învingem
- să mă trezesc dimineaţa şi să NU am lângă mine agendă, organizer, telefoane mobile, laptop şi ceas deşteptător

Am mai zis-o şi-o mai zic:
Asculta mai multe audio Divertisment