luni, 26 aprilie 2010

Hey now, all you sinners...

Şi dacă... nu există Rai?
Unii ar fi tare dezamăgiţi.



Ai ghicit, tare dezamăgită aş fi şi eu. Ah.. nu, nu citeşti vreun script de înger, nici vorbe divine, nu am făcut totu` ca la carte până acum, ca să-mi asigur un loc Acolo Sus. Dar m-am străduit. Şi m-am gândit mult la ce zice Oscar Wilde în Portretul lui Dorian Gray: Singura cale pentru a scăpa de tentaţie este să-i cedăm. Şi totuşi, am văzut cu toţii în cazul eroului său la ce se ajunge. 
Hai să clarificăm puţin minţile perverse. Nu vobesc despre păcate trupeşti, despre orgii, beţii perpetue, minţi înceţoşate de prafuri demenţiale, ierburi nelegalizate ori crime (asta pentru minţile cele mai perverse, care cred că ea, crima, reprezintă pentru unii ceea ce reprezintă arta pentru noi. O metodă de a dobândi senzaţii extraordinare). Mă refer la dorinţe şi instincte de tot felul şi la modul în care reuşim să le înnăbuşim pentru că nu-s corecte, nu-s bune pentru noi, rănesc pe ceilalţi, sunt neprincipiale. Dar unde se duc? Gândul a fost deja aruncat precum un chips pe masa de poker. 
Dacă ne plac oamenii mai mult decât principiile, asta chiar înseamnă că ne place cel mai mult omul fără principii? 

17 comentarii:

  1. Mda, e o cale foarte buna sa scapi de tentatie prin metoda Wilde. Spre deosebire de alte metode, asta chiar merge!

    Postarea este foarte buna si merita multa atentie, intrucât atinge niste probleme extrem de importante. Instinctul este criptat in subconstientul omului in decursul milioanelor de ani de evolutie. Constiinta este mult mai recenta si se afla in continua schimbare, chiar daca exista un set de reguli de baza, si nici macar alea respectate (exemple sunt nefericit de multe). In situatii limita, e de preferat sa prevaleze instinctul. Dupa ce situatia periculoasa trece, ne vom ocupa si de reabilitarea constiintei...

    Nu sunt sigur ca am inteles finalul, am sa te rog frumos sa-l explici putin.

    Sper ca nu te superi daca voi mai reveni asupra subiectului, pentru ca e foarte mult de discutat. Ai deschis o adevarata cutie a Pandorei cu articolul asta....

    RăspundețiȘtergere
  2. si daca nu exista nici Raiul si nici Iadul ??

    RăspundețiȘtergere
  3. @Orry: pai asta zic... dacă nu mai e NIMIC?

    RăspundețiȘtergere
  4. parerea mea este ca exista! eu cred :D si cred ca noi avem nevoie sa credem. ma uit la bunicii mei care cred in Dumnezeu...bunicul meu pe patul de moarte ma consola pe mine si-mi zicea sa nu fiu trista ca lui ii va fi mai bine unde se va duce...pai daca bunicul meu nu credea in Dumnezeu si-n Rai, la ce s-ar fi gandit in momentele alea? parerea mea este ca cineva care a fost bolnav sau a avut pe cineva apropiat bolnav, cand "stiinta" nu mai poate sa faca nimic, atunci trebuie sa credem, sa incepem sa ne rugam, sa ne punem sperantele in cineva care poate remedia solutia, pentru ca noi suntem neputinciosi si prin rugaciune simti ca faci ceva. Si daca nici prin rugaciune nu se face bine, atunci te multumesti cu gandul ca ii e mai bine unde e ... ca sa poti tu sa-ti continui viata.
    si mai cred ca este ok sa fii tentat...parerea mea este ca un om care a rezistat tentatiei este de 100 de ori mai de pretuit decat cel care nu a fost niciodata pus in fata faptului! toti spunem ca vai, noi n-am insela, noi n-am deveni alcoolici, dar pusi in fata faptului sunt convinsa ca multe s-ar schimba!
    "Gândul a fost deja aruncat precum un chips pe masa de poker." insa daca rezisti tentatiei, gandul ala se transforma in ceva rewarding... parerea mea :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu ma intreseaza Rai-ul. Aici am tot. Mai vreau inca 200-300 de ani! ;)

    Nu exista om fara principii. Principiile (elemente fundamentale) duc la o ghidare corecta in viata.

    RăspundețiȘtergere
  6. cred ca fiecare isi poate crea ..iadul sau paradisul ...prin propriile actiuni !!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred ca lupta cu tentatia(indiferent de forma pe care o imbraca) e una din cele mai dure din cate avem de dus in aceasta viata. Iar pentru pacatele noastre, mai mari sau mai mici, platim aici, pe pamant. Dorintele si gandurile incorecte nu pleaca nicaieri, ne bantuie, ne obsedeaza pana le cedam. Ca apoi sa avem ce regreta. Sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Dragos FRD: Mă refeream doar la magnetismul oamenilor fără principii... sunt altfel, sunt răi, sunt duri, sunt de judecat... dar ne atrag? sau nu? şi de ce nu? sau de ce da?

    Instinct... bun aşa! :) Apoi reabilitare.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Sabina: Ştiu că există. Simt asta şi mi-e suficient. :)
    I don`t care `bout much reward though... but enough`ll be ok. :P

    RăspundețiȘtergere
  10. @molie: îţi doresc acele sute de ani! sper să nu fie un blestem de fapt :)))) Joke.. da, ai şi tu dreptate, oricine se ghidează după anumite principii sau ce consideră el a fi principiu..

    RăspundețiȘtergere
  11. @Black Angel: d`aia mulţi au Heaven on Earth? :)

    RăspundețiȘtergere
  12. @Nice: Dacă plătesc eu pentru greşelile mele, nu-i problemă. Dar să nu plătească alţii dragi mie...

    Da, regretele survin în viaţă... ca parte integrantă! :)

    RăspundețiȘtergere
  13. @ KirstDay, esti foarte pe-aproape :-) Principiile se definesc in raport cu societatea din care fac parte oamenii. Acelasi "principiu" poate insemna virtute intr-o societate si crima in alta. Exemplu concret: in Arabia Saudita (nu stiu daca mai e de actualitate, dar in 2000 era; si oricum nu conteaza, e doar un exemplu) o femeie poate fi omorâta cu pietre in piata publica pe baza banuielii sotului ca nu i-a fost credincioasa. Repet, pe baza BANUIELII....Acolo, un asemenea gest se numeste act de justitie. Presupun ca la noi s-ar numi crima. Un alt exemplu. Prin anii '70, americanii, incercând sa dea o lovitura de stat intr-unul din statele africane, au incercat sa "compromita" pe presedintele in functie din acel stat raspândind zvonuri in sânul populatiei respective cum ca ar fi afemeiat. "Zvonul" respectiv s-a intors insa impotriva americanilor, intrucât n-a facut decât sa creasca prestigiul presedintelui in loc sa-l denigreze. Acolo se considera ca un om foarte puternic detine si o putere sexuala foarte mare si, cu cât ai mai multe femei, cu atât dovedesti ca esti mai puternic.


    Rautatea, duritatea, neprincipialitatea :-) sunt catalogate in acest fel in raport cu constiinta noastra, care este derivata din legile societatii noastre. Nu sunt termeni absoluti. Si aici ajungem la sursa raului, care inseamna de fapt un dezechilibru provocat de judecata abuziva. In dauna generozitatii.

    D-aia "oamenii fara principii" sunt magnetici, pentru ca tindem sa-i echilibram. The same old story...

    RăspundețiȘtergere
  14. Cu siguranta exista Rai, pentru ca de acolo vin romanii, atunci cand sunt izgoniti :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Citisem undeva ca " raiul si iadul sunt nimic altceva decat niste simple stari" :) prefer sa cred asta :D

    RăspundețiȘtergere
  16. Eugen Gran'pa9 mai 2010, 11:51

    Probabil ca nu exista nici rai, nici iad. Daca tot, la un moment dat, suntem iertati si mantuiti, ar trebui sa existe doar rai. Ceea ce nu ar fi “principial”. Ca urmare a ce facem, avem raiul si iadul, alternativ, in timpul vietzii, de ce sa mai mutam judecata in alte dimensiuni?
    Cine vorbeste de principii, de obicei nu le are. Isi scuza doar faptul ca nu are curajul sa inceapa sau sa renunte la un lucru. Nazistii si comunistii isi scuzau crimele cu ajutorul principiilor, inchizitia tortura cu o cruce in mana… Tot ce facem in viatza ii afecteaza pe cei de langa noi; de obicei, daca incercam sa nu ranim pe cineva, ranim sigur pe altcineva; daca totusi nu ranim pe nimeni, ne ranim pe noi insine. Cum o fi oare mai bine?
    Cu totii plecam in viatza cu o lista de principii. Dupa ani si ani, lista se rafineaza, unele principii se adauga, altele sunt scoase de pe lista. Uitandu-te in spate, vezi ca lista de principii nu mai seamana de loc cu cea scrisa la 20 de ani… Regreti decizii, regreti principiile pe care le-ai folosit drept scuza pentru luarea acelor decizii… Pana la urma urmei, viatza e un sir de compromisuri; e mai bine sa faci mici compromisuri in fiecare zi, decat sa ajungi la un moment dat sa faci un compromis pe care nu l-ai mai putea inghitzi…
    Nu vreau sa para o lipsa de respect, dar sunteti prea tineri pentru subiectele astea, principii, tentatii, obsesii, rai, iad, oameni fara principii magnetici, sursa raului, lupta cu tentatia bla bla… Si un sfat: daca tot credeti ca ati avut de prea multe ori parte de lucrurile astea si vreti sa va impartasiti vasta experienta de viatza, faceti-o in the old style, face to face. Verificati-va principiile uitandu-va unul in ochii celuilalt…

    RăspundețiȘtergere
  17. @mstracna: Da, e un punct de vedere foarte bun:))

    @chocolatfollie: Şi principiile la ce-ţi folosesc? :)

    RăspundețiȘtergere