Ele sunt my pets (nu, nu polyethylene terephthalate), adică animăluţele mele de... companie??! Dap, aşa se zice. Aşa arătau în 2008, de Crăciun, când le-am primit. Mă rog, nu-s prea mari nici acum, dar NU pentru că nu-s vreo mamă bună, le dau mereu de mâncare şi astea mici chiar nu intră în categoria speciei din care fac parte (adică, teoretic, rezistă făra hrană căteva săptămâni). Ele stau toată ziua în acvaterariul lor şi vegetează ori mănâncă... MULT şi MULTE.
Leonardo este cel mai mic, dar talentat. Un inventator, cum şi numele îi spune; Un inventator de poziţii ciudate de dormit. Mai mult doarme, decât mănâncă... Nici când îl spăl nu se trezeste mereu.
Raphael e şi el micuţ, penultimul din punctul ăsta de vedere... dar activ şi destul de mâncăcios.
Michelangelo şi Donatello. Sunt cei mai mari! Michelangelo e cel mai activ, mereu înoată, mereu sapă în nisip, mereu FACE GĂLĂGIE printre pietre la 7 dimineaţaaaa. Donatello e cel mai mâncăcios şi dependent de alint, e ca un motan, îi place să-l mângai pe găt... so weird!
Da, v-a şocat poza, ştiu! Eu le-am pus nume de băieţi (n-am înteles prea bine cum îi deosebesc, ceva cu partea inferioară a carapacei uşor scobită la femele, iar coada mai groasă la bază şi mai scurtă la masculi)... dar sper să fie şi fete printre broaştele mele şi să aibă o logică modul în care se călăresc uneori. Dacă nu, sunt o mamă open-minded, le accept orientările (cică îşi încep activitatea sexuală abia după ce împlinesc 2 ani... )
We shall see...
Una din imagini mi-a amintit de o gluma. De ce sunt broastele testoase din Galapagos pe cale de disparitie. Raspuns: nu se mai inmultesc. Intrebare; de ce nu se mai inmultesc? Raspuns: nu-si mai pot da jas carapacele.
RăspundețiȘtergereAlo, regia, bagati hohote de ras.
Le ador pt ca sunt VERZI! :D Asta in primul rand, iar in al doilea rand.. la cum stau in ultima poza cu siguranta exista si fete :))!
RăspundețiȘtergere:)) a fost suficient de funny, fără să dirijăm publicul, s-a râs.
RăspundețiȘtergere@izuh: da, bine acum, le pot vopsi oricând, m-am şi gândit la asta :-J
RăspundețiȘtergereFoarte dragute broscutele tale. Si eu am avut o broscuta, aceeasi talie si s-a facut cat o vacuta. Problema la mine a fost pisica care o pandea la nesfarsita sa scoata capul din carapace sa o capaceasca. Mare problema am avut..pana ce am maritat broscuta si am trimis-o in "insule" la cineva care mai avea 4 si curte cu un lacusor amenajat pt broscute. E ff fericita...si linistita ca nu o mai palmuieste nimeni cand scoate si ea capul in lume. Ii placea sa o scarpin pe spate pe carapace...Ia sa incerci...
RăspundețiȘtergereHa.. ce frumos.. m-am gândit şi eu că la un moment dat va trebui să le amenajez undeva la curte un locuşor frumos; să văd ce fac iarna cu ele :D ... oricum, ideea e că broscuţele astea trăiesc mult, le las moştenire, testament and all :))
RăspundețiȘtergerego ninja, go ninja go!
RăspundețiȘtergerecred că în ultima poză jucau twister :D
RăspundețiȘtergereda, la asta chiar se pricep.. şi la orice vrăjeli în general ca să primească ce vor...:D
RăspundețiȘtergereLeonardo,Rafael...
RăspundețiȘtergereVă cunoaştem dintr-a cincea...
Pentru noi, sunteţi eroi
Doar sunteţi ţestoase ninja!
Flashback... Cor... Reiter!
Deci.....
RăspundețiȘtergereWow... credeam că am rămas SINGURA din tot universul care mai ştie la ce se referă versurile astea....
Lacrimă pe obraz (clişeu, ştiu..)
10x :*
E destul de greu să uiţi o astfel de perioadă! Nu de alta dar de foarte multe ori eram singurul băiat între atâtea fete...! Şi nu pot să neg, îmi plăcea să cânt..şi-acum, o fac retras..pe la un karaoke ceva... atunci era un fel de semipro style!
RăspundețiȘtergereProfit de ocazie şi îţi urez şi un clasic "La mulţi ani!" şi multă multă distracţie şi zâmbete!
Băi da` cântai MINUNAT "hava nagila"...
RăspundețiȘtergereMiss those times..
Mulţumesc! Te pup!