În ajun de ziua mea...

Cred că ajungi, în diverse momente ale vieţii, să faci pe propriu` sef contabil, să analizezi cu grijă un bilanţ făcut ocazional. Şi li se întâmpla chestia asta oamenilor raţionali la finele unui an, ori în prag de vreo aniversare, ori după un termen dat unei acţiuni.

 Aţi ghicit, eu o fac cu o zi înainte de... Dragobete! Am ratat în Ajunul Anului nou să fac asta, eram preocupată să mă gandesc la şi pentru alţii, ca de obicei. Ştii cum e, după orice evaluare, îţi setezi nişte obiective... Eu pot să încep cu unul important, ca să nu-l uit? Trebuie să fiu egoistă. Aşa, puţin mai mult decât oricum fiecare dintre noi este, ca atunci când presari ceva parmezan peste milanezele aburinde. Dar nu cu toţi. Sigur nu cu toţi, sper doar să nimeresc cu cine.

Nu am prea multe să-mi reproşez, nu pentru că nu aş avea ce, dar pentru că am obosit s-o mai fac. Nu regret nici ce am făcut şi nici ce n-am făcut, orice ar spune zicala. Sunt lucruri pe care ştii că nu trebuie să le faci şi poţi măcar atunci să nu te ascunzi în spatele unor scuze nefondate, ca să îţi justifici ieşirile. Nu-s de acord cu vorba asta, cum nu-s de acord că... gusturile nu se discută ori că gestul contează. Şi cu multe alte lucruri nu-s de acord azi. Am voie!

Sper să nu fie vreo karma ciudată alăturată numărului 23. Sunt curioasă ce-o să reprezinte pentru mine. Vedem la următorul bilanţ.

Pentru moment, pentru că niciodată nu-i prea devreme (nu garantez că niciodată nu e prea târziu), contabilizez, egalez, judec şi constat. Şi dacă ajung la vreun rezultat...