The magic of our Ordinary Days

Am primit o leapşă de-a bloggerilor, de la Machiaveliq... uf, păi, să vedem dacă am înţeles... era mai uşor să renunţ? hehe.. Hai să vă plictisesc cu programul unei zile obişnuite de-a mea (de parcă interesează pe cineva).

Aş vrea ca toate zilele să înceapă cu un to-do list easy.  Dar, ideea asta a cam zburat pe fereastră de când am decis eu că e bine să urmez cursurile unei universităti, să lucrez în acelaşi timp, să am prieteni şi să nu mi-i neglijez (prea mult) şi să... ştiti voi, lucruri obişnuite.

Trezirea într-o zi obişnuită ar fi pe la 9:00 am, sunt rapidă, nu îmi ia mult să îmi aleg hainele pentru ziua respectivă, ba chiar să mă şi răzgândesc de vreo două ori. Mă aranjez rapid, am deja antrenament, oricum nu-i prea mare filosofie acum, să fim serioşi, you don`t got to be a fuckin` Rembrandt to have a proper make-up. Iau o gură de cafea în fugă, ori un english tea, îl prefer pe ultimu`, dar mi-e lene să-l prepar cum se cuvine.. lucru` căruia îi acord suficient timp la birou. Bun, fac în jur de-o oră până în Otopeni, unde lucrez, acolo îmi exercit talentele de SAP Functional Consultant (don`t think about it) cu care NU o să vă plictisesc aiurea, deşi acolo se întâmplă cele mai multe lucruri dintr-o zi obişnuită de-a mea - este evident, petrec suficiente ore la work.

După ce îmi închei activitatea ajutând cumva, indirect, la vânzarea de vicii, mă îndrept, seara, spre casă... again, o oră pe drum. În medie. Asta dacă n-am cursuri la master, unde mă mai străduiesc, uneori, să ajung.

În rest, sunt cinefilă, merg FOARTE des la cinema cu prietenii mei, mai ales în timpul săptămânii. Extindem, de suficiente ori, aria de cultură prin faptul că vânăm spectacole celebre de la teatru, operă şi unele evenimente de tip expoziţii ori diverse mondenităţi (nu, nu penibilităţi de can-can, ci lucruri care se întâmplă rar şi merită). În weekend ies, în funcţie de stare, cu prietenii mei, ba să mâncăm fără tacâmuri la excalibur, ba să bem ceva prin centrul vechi, and now and then, pe la destrăbălări tinereşti (sau nu) în cluburile din capitala noastră mult iubită.

Şi, ca idee, I`m always Internet-connected. 

Să ne delectăm, cu o melodie.. potrivită... sau nu.