Historia de un amor

Am fost aseară la concetrul Mandinga, mult lăudat şi aşteptat... Historia de un amor. 




Conceput ca o piesă de teatru, prezentat de Mihaela Rădulescu, spectacolul a trecut prin diversele stadii ale unor poveşti de amor. De la inocenţă (copii dansând şi jucânduse pe scenă) într-o Cubă a anilor `60 plină de restricţii, dar pură, la o adolescentă (cu dansatori pasionali) împotrivită mereu sistemului în anii `80, până la maturitate emoţională cu eleganţa unui vin aprins de iubire la o cină târzie în noapte, cu frustrări dar şi cu pasiune acumulată, transformată, într-o etapă dedicată comunismului din România şi o încheiere ca un amestec între Cuba şi România prezentului (piesele mandinga cunoscute, ceva salsa, ba un Şaraiman şi câteva mixuri lăutăreşti româneşti).

Frumoasă ideea, talentaţi dansatori, o prezentatoare care are mare noroc că este spontană, cu nişte ţinute interesante, prima reprezentând cumva tradiţionalul port al cubanezelor, iar celelalte două ţinute i-au scos în evidenţă calităţile, înnăscute sau chirurgical dobândite, nici nu mai contează, Ingrid Vlasov probabil,  a reuşit să o îmbrace, ca de fiecare dată, BINE pe Mihaela Rădulescu. O să vedem pozele prin ziare. 

În rest, muzică bună, o trupa live de excepţie, s-au jucat cu publicul, au făcut spectacol, vedetele au fost şi ele prezente: Dani Oţil (Mihaela R. a avut grijă să facă o referire la iubirea lor), Mărgineanu, Horia Brenciu (care sper că a învăţat de la dansatorii de pe scenă cum se face o priză), Marian Ionescu and so on... 


Soliştii simpatici, Alejandro mult adorat de femei, Elena de bărbaţi şi tot aşa. Talentaţi oricum. Nu sunt mare fan Mandinga, am profitat doar de nişte invitaţii cu locuri centrale în rândul al 2  lea, dar pot spune că a meritat. Mi-au plăcut melodiile internaţionale pe care le-au interpretat: Represent Cuba, Comandante Che Guervara, La vida es un carnaval, Guantanamera etc. A fost atmosferă, s-a dansat şi aplaudat. 

Faze funny: o puştoaică dansatoare a ratat ieşirea de pe scena alături de grupul cu care dansa, dar o prietenă salvatoare a ajutat-o într-o manieră spontană şi originală, un cuplu de dansatori seniori au aruncat eşarfa roşie cu care se jucau (light motivul pasiunii dansului lor) fix pe cadrul camerei mobile aflat de-a lungul scenei, blocând-o desigur, iar nişte săruturi demne de reclamă la guma de mestecat s-au petrecut între dansatorii adolescenţi.


La sfârşitul concertului s-a creat un uşor haos, fără vreun semn de-o oarecare ordine, dar overall un concert ok... Nu regret că am fost. 


Congratz, Mandinga şi la mulţi ani pentru cei 7 ani!