joi, 18 martie 2010

They shoot happy people, don`t they?

Cred că oamenii renunţă să fie fericiţi, pentru că fericirea nu e la modă. Simplu!
Şi trebuie să recunosc, că uneori mi-e teamă şi mie să fiu prea fericită, doar pentru că mi-e să n-o consum pe toată. Şi am avut şi momente triste în viaţă şi vor mai fi, de asta pot fi sigură. Dar am noroc de putere, a mea şi a celor din jur, sau aş traduce asta prin ajutor de Sus, printr-o forţă care ne face oricum să mergem mai departe.


Însă ca stare generală, sunt o persoană fericită. Vorba persoanei dragi mie, de când mă plimb prin blogosferă am impresia că duc o viaţă foarte fericită. Ştiu că din punct de vedere psihologic, fericirea este o stare deosebită de împlinire a ceva ce s-a realizat şi a provocat un succes neaşteptat sau mult aşteptat sau aşteptat tensionat. Se manifestă ca o stare euforică încărcată de trăiri intense ce nu numai că provoacă un fel de trăire recuperatorie puternică, ci şi o energizare, o stare de receptivitate şi toleranţă, creşterea dorinţei de a face ca şi alţii să fie fericiţi.

Nu-s ipocrită, ştiu câţi oameni suferă, îi cunosc personal pe unii şi, empatică fiind de firea mea, mi-am dat seama că n-aş fi rezistat nicio singură zi în locul lor. Dar e uimitor cum oamenii aceia NU se plâng, merg mai departe, nu stau în loc, nu cer milă, ba chiar mai AU PUTEREA să zâmbească ori să facă o glumă, ori dacă nu, să reuşească să binedispună oamenii de lângă ei. Sunt un izvor de energie, hrănit probabil, undeva adânc, acolo unde nu ni se lasă la vedere, de frustrări, de întrebări retorice, de suferinţă.

În afară de oamenii aceştia, care au probleme serioase, iar împlinirea şi sănătatea nu a mai ajuns şi pentru ei, există şi restul oamenilor, sănătoşi şi cu putere de muncă.

Am aflat că aceştia din urmă,  se pricep foarte bine la ceva: lamentări. Ne plângem când avem 20 şi ceva de ani, mergem la o facultate şi avem (eventual) un job provizioriu şi viaţa e a atât de grea. A trecut valu` şi s-a dus naibii şi noi am rămas ca fraierii iar iluziile şi speranţele noastre au fost duse de val, pretutindeni. Ba chiar ne plângem pentru ceilalţi, ba chiar am înţeles exact ce se întâmplă cu noi şi deja vorbim la nivel macro, despre cât de nedreaptă e viaţa în general, despre conspiraţii generale, despre egalitate, despre locuri potrivite.

Felicitări! V-aţi prins că nu mergem pe drumul cel bun. Hai să comentăm despre asta la nesfârşit. Cu ce ne va ajuta? Ca să avem un nou support group? Ca la alcoolici, drogaţi, femei molestate ori oameni cu probleme de greutate?

Dragilor, nu-i mai demn să plăteşti o chirie în alte state ale lumii, nu-i mai demn să ai un job modest în altă ţară decât România. Corect, e altă civilizaţie, o altă economie şi perspectivă. Dar când nu eşti în stare de prea multe lucruri aici, ce te face să crezi că altundeva vei fi?

Multora ni se întâmplă să nu ni se recunoască talentul, să nu ajungem să facem ceea ce ne dorim în viaţă, iar sistemul de care vă feriţi cu toţii nu ne ajută nici el. Dar dacă lamentările vor fi nesfârşite, lacrimile şi deznădejdea infinite, vor atârna precum un rucsac plin cu pietre, ne va apăsa umerii şi vom înainta foarte greu.

E alegerea voastră, lăsaţi greutatea plângerilor, poate vedem şansa aia daca ne dăm voie să ajungem la ea.
Fiecare, ca individ...

Şi dacă nu vă place mesajul meu, măcar să vă vorbesc aceeaşi limbă:

21 de comentarii:

  1. "iar sistemul de care vă ferişi cu toţii nu ne ajută nici el." , probabil era "feriţi" :*

    Mulţi pleacă pe alte meleaguri cu gândul de a-i ajuta pe cei rămaşi aici din familie şi stau acolo atât de mult pentru că îşi dau seama că nu e chiar atât de uşor şi se chinuie din ce în ce mai mult, într-un final ajungând să se stabilească acolo. Mai devreme sau mai târziu tot aici vor ajunge. Desigur sunt şi acei oameni care acţioneză din impuls şi nu se gândesc la consecinţe, păcat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Stii ce cred? Ceva simplu , omul e facut sa fie lacom si in loc sa fie fericit pentru ce are si sa se multumeasca doar cu atat el vrea mereu mai mult si mai mult .Si i se pare ca soarta l-a nedreptatit . Ajungi sa fi fericit cand pur si simplu iti este de ajuns ceea ce ai . Stiu ca ar fi frumos sa ai inca o masina (sau macar una), stiu ca ai vrea si o vila .. insa nu uita sa apreciezi ceea ce ai . Muncim ca si roboteii sa avem mai mult si mai mult ..si ironic .. nu avem niciodata destul :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @izuH: probabil

    @cris-mary: mă bucur că ai înţeles ce am vrut să spun. Şi că eşti un om care ştie să aprecieze ce are. Şi o să mai ai ceva.. o nuntă şi o căsnicie frumoasă! Da? :))
    Te pup

    RăspundețiȘtergere
  4. Uii , nunta mai in 2-3 ani .. mai sunt si responsabila ..nu merge sa ma marit si sa stam in casa cu ai mei ..asa ca mai intai casa si apoi nunta .. plus de asta .. actele nu schimba cu nimic sentimentele :D

    RăspundețiȘtergere
  5. @Cris_Mary:: înţeleg perfect!
    Baftă atunci cu acea casă mult dorită! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. e greu in orice colt al lumii, nu doar in Romania! ;)
    Stiu foarte bine ce spun! Nu e lumea alba nicaieri!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-ai amintit de un citat pe care il citisem pe undeva si care zice cam asa: " Nu toata lumea e capabila sa stea in mlastina pana la gat si sa surada.Unii nu se pot abtzine sa nu dea din maini, incercand sa iasa, chiar daca astfel se scufunda cu totul".. mi se pare foarte adevarat! :)

    P.S: mi-a cam placut ce am citit pe aici, mai vin pe la tine :D Choco, incantata! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  8. stii ca s de aceeasi parere ca u.
    Crisu

    RăspundețiȘtergere
  9. Cum nimeni nu e PERFECT...NICAIERI nu este perfect :(

    RăspundețiȘtergere
  10. @Orry: te cred pe cuvânt... asta pentru că mereu mi-au plăcut cuvintele tale.. sau ordinea aleasă (ceva e sigur special). şi da, e greu PESTE TOT. Şi ce? :)

    Take care :*! ms de vizită. again! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. @chocolattefollie: Eşti binevenită! Şi ai grăit bine... Te aştept anytime!

    btw, uită de cola şi cafeaua aia ;) be healthy!

    RăspundețiȘtergere
  12. @ Crisu: Da, my dear... mereu ai idei bune şi întâmplător comune cu ale mele. D`aia oi fi my friend? :*


    @machiaveliq: work it, baby! :))

    RăspundețiȘtergere
  13. @Bianca: categoric. şi tu ştii asta, căci ţi-a fost şi bine şi greu... dar eşti un alt exemplu că... SE POATE :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Un pic contra propozitiei "Dar când nu eşti în stare de prea multe lucruri aici, ce te face să crezi că altundeva vei fi?".
    Am prieteni care au super studii si sunt someri (de lux).

    RăspundețiȘtergere
  15. @molie: Păi da, sunt în stare de studii superioare. Tot de asta poate sunt în stare şi în afară.

    Nu mă înţelege greşit, zic doar că studiile superioare nu îţi oferă implicit locul de muncă, doar te pregătesc pentru el. Cunosc şi cazurile de care vorbeşti. Datorită faptului că e absolvent de facultate de stat, nu se pretează să se angajeze chiar oriunde, un prieten de-al meu care e şomer (n-aş zice de lux) de aproape 1 an. Joburi sunt!
    DAR nu pentru nivelul lui după cum zice. :) Ce ţi-e şi cu ierarhizarea asta!

    HUG, ms ptr vizită! >:D<
    O zi excelentă!

    RăspundețiȘtergere
  16. ..nu am ce comenta!!! .. sunt "Out of ...Romania"

    RăspundețiȘtergere
  17. @KristDay: Nu-mi mai multumi pentru vizita.
    Placerea a fost de partea mea. ;)
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  18. @B.A.: Şi e mai bine? În Italia, nu?


    @molie: It`s a deal! :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Daca nu stim sa pretuim fericirea, chiar si din lucrurile cele mai marunte, si daca ne ferim de ea ca nu e la "moda"... e clar ca nu o meritam...

    RăspundețiȘtergere