Vine, vine primăvara! Se aşterne-n toată ţara...

 

Nostalgic asteptata, pe solitare maluri,
In pragul unei dalbe si sfinte primaveri,
Cu torte vii, ca luna ce trece prin portaluri,
Mi te apropii dulce si plina de mister.
Imi spui un vis de-aseara, si-aud cum bate vantul
La geam, cu flori in mana, cu tipat de cocor.
Imi spui un vis de-aseara, si-mi pare ca-nainte
Mi l-a mai spus odata un straniu calator.
Un betigas penelul il porti de colo-ncoace,
Si umbra mea se lasa pictata pe carton.
Ce arde-n mine-i umbra pe-o insula de pace,
Ca soarele ce-apune: o pata pe plafon.
Asterni culori, de toate, poieni intregi cu fluturi.
Mai pui si pitigoii sa suiere in crang.
Si umbra mea tresare ca-n noapte alauta
Cand o cuprinde dorul salbatic si natang.
Intarziate patimi, cascade in surdina,
Faclii aprinse-n larguri, sub orizont stingher.
Vei mai veni aievea? Sa te astept si maine?
Ce zici, faptura dulce si plina de mister?

Autor: George Meniuc